Blog

În amonte de tine ,de mine-n aval,
Pe-ntindere de dragoste-albastră ,
Dorul hoinar sprinteaza din val în alt val ,
Cu pescărușii vorbind de dragostea noastră .

Le spune că eu plâng la un capăt de lume ,
La celălalt capăt de lume tu plângi ,
Și

cer să-mi iert durerea ce-mi umple

golul dintre două bătăi de inimă,

să uit de mine

când (mă) zboară gândul

din liniştea unui cânt

în balastul de clape apăsate haotic

de timp fără timp.

Se apropie.

Tic-tac, tic-tac

şi

sufletul...   

10.06.2014, ora 20,14’

Se aşază carele pe drumul cerului
unul mai mare, altul mai mic.
Noaptea-i sprâncenată ca o femeie, ţigancă
se joacă cu nervii ei ruginiţi la glezne
carnea se-nfioară de atâta aşteptare.

Scrisul meu curge ca un eon fierbinte.

Atingerile nasc sentimente

mi-a prins piciorul. Nu voia

să mă mai vadă în plimbări

prin pădure.

Să stau în patul ei, halucinat de zborul

pe cerul albastru

şi

prins de febra cu care mă (a)prind

de dor. Nu înţelegeam de ce sângele

era roşu

când încercam să o scot. Ea râdea. Ştia.

Se (

Azi 

Azi te-am găsit,minune-n cotloanele din minte, 
și-am să te port în mine,în sufletul curat 
acolo-n vis de soare din depărtări cuvinte 
în dor de mânăstire cu ctitorul furat. 

Aș vrea să-ți fiu copacul ce-l netezești pe frunze, 
un timp al tău frumos,

Sunt o pasăre


Sunt o pasăre, un fel de pasăre 
cu aripi crescute din inimă, 
înălțându-se la cer printr-un strigăt. 
Sunt respirația dintre două vorbe 
care se încovoaie sub clipa unui suspin, 
unde tu stăpânești înaltul, 
ochiul zidit în gând, ca să te pot

Cu îngăduinţa nopţilor frustrate
ţi-am alcătuit gleznele
după tabloul maicii mele
neprihănite.

Ca şi nodurile ei nedezlegate
decât cu mare elocinţă
în vremurile când timpul se încălţa în poezie,
iubirea ta s-a izbândit din vis
cu fructul în formă de c

cerul şi desenul pe albastru al celor două

puncte din zare jucăuşe pe covorul norilor

albi de soare

şi roşul viu

al amintirii din visul îmbrăţişat de braţe  

plimbate strâns în jurul gâtului

pe bancă,

în parc,

la malul apei

şi  

doi pescăruşi.     

09.06.20

(ca un pamflet, dar nu e )

bunget marin

Mă adresez, azi, vouă, pretinşi bărbaţi de stat,
Voi, dornici să munciţi... ca musca la arat,
Îngurgitând iluzii... c-aţi tras în brazdă plugul
Stând cocoţaţi în cârcă la cel ce duce jugul.

Voi, burduhane pline ş

AVEM


Avem un cer pe care-l rătăcim
sau îi acoperim doar adevărul
sub crengi din toamnă,vreascuri,mai iubim
îmi mângâie,iubito,fața...părul!

Mai am în palmă frunza ta deschisă
și floarea care-ai înflorit-o în doi
își numără nervurile distinsă
m

Numai munţii albi de nădejde îmi ies din memorie
urcă deasupra ideii sub vulturi,
şlefuiesc cerul şi fixează o linie peste care nu se vede.

Ne închid în cetatea regatului verde
unde numai soarele ştie tot ce se întâmplă,
lenevind în amiezele zilelor l

Pe sub ramuri de păduri 
Cu lumina toarsă-n fus 
Vino gura să mi-o furi 
Uite sunt și uite nu-s! 

După tufele de mură 
Torc fuioare trei omizi 
Eu mă pitul, de vrei gură 
Cată-mă, poate mă prinzi! 

Și în iarba-nmiresmată 
Cu parfumul dorului, 
Tu mă culcă și m

sunt de piatră. Nu se mişcă. Braţele  

legate nevăzut sunt, de o mişcare

circulară. Doar bătăile din piept îmi strigă

în şoaptă:

Nu mai încerca

să străbaţi

ceaţa din tine. Sufletul e aproape

de tine. În tine.

Deschide ochii!      

08.06.2014, ora 18,24’

de iunie

m-au trezit

în sfârşitul meu. 

Îmi căutam începutul. Sufletul.

08.06.2014, ora 09,26’    

De după munte, peste drum

Deși pe cer e ceață, fum

A scos o rază și-a privit:

- Hei, v-ați trezit?

Răcoarea nopții s-a retras

În jur natura prinde glas

Și stau, doar eu cu liniștea

La o cafea

Apar și Nicu, Ica, Dan...

Îi văd și-acum, după un an!

Privirea-n l

Pe retina sufletului  mistuit de dor

păstrez cu sfinţenie momentele unice

petrecute  în  catedrala iubirii,

mi-e dor de ochii tăi pătrunzători,

de sărutările furate sub

privirile stelelor visătoare

Acum pe ecranul minţii

se derulează un film ameţitor;

iubit

AM SĂ-MI CULEG...


O să-mi culeg durerile deseară
și-am să le pun în frunze de mălin,
iar dimineață nu o să mai doară
nici dragostea ce-a adormit puțin.

Am să-mi culeg durerile cu tine
și le voi pune printre amintiri
tăcerea lor de foame îmi

Când vesel şi fără de vârstă
fluturi prin sânge respiri,
urcă prin trup ramuri de mirt
purtate-n cioc de zburătoarele albe
şi timpul se-nghesuie-n clipe.

Aşa cum se coc în lumină
şi fructe devin
înmiresmează flori de surâs.

Seninul îmbracă bucuria lăun