Blog

te aştept

şi

dacă ar fi

să-mi îngheţe

aşteptarea, căci

şi

dacă ar fi

să fie

să fiu îngheţat,

doar suflarea-ţi  

mă dezgheaţă.   

16.06.2014, ora 11,30’ 

TU ȘTII... 

Tu știi ce greu îmi este, că nu-mi strig 
fericirea, 
o port armură scumpă în scripturi, 
îngenunchind mi-e tulbure rostirea, 
ascunsă-n ceruri, sau pe arături. 

De-ai ști de gestul nefăcut lumină 
de zâmbetul mușcat și pedepsit, 
ai înțelege tai

Ce dor......

Ce dor cât turme nevăzute,
îmi trec hotarul pas cu pas
și nu te clatină și nu te
aduce-aici unde-am rămas.

Întinde-mi mâna și dă-mi palma
vreau ca să știu ce sunt, ce ești,
nu vreau nici râsul, nici sudalma
vreau visul tău...să

CÂND POMII MEI...

Când pomii mei,privesc mirați,
la păsări, aripi care zboară,
de patimă chemați curați
oh!câte ramuri o să-i doară.

Zadarnic cauți ochii lor
în nori de colb a lor oștire,
poate că-i vezi, dar vezi că-i dor,
atâtea arsiti să

Sub paşii lui Eminescu

Eminescu – sufletul pustiit de viaţă şi de adevăr, acest izvor din care se adapă ziua de ieri si de azi, şi de mâine, înaltul catarg ce a cunoscut atât asprimea valurilor dar şi parfumul înaltului...

Eminescu – cuvântul ce ni-l

Sub paşii lui Eminescu

Eminescu – sufletul pustiit de viaţă şi de adevăr, acest izvor din care se adapă ziua de ieri si de azi, şi de mâine, înaltul catarg ce a cunoscut atât asprimea valurilor dar şi parfumul înaltului...

Eminescu – cuvântul ce ni-l

Ai intrat în viața mea ca un hoț,încet, încet...
Azi cu un surâs, mâine cu un cuvânt, cu o floare,
până mi-ai umplut inima cu atâtea bucurii,
încât nici nu am băgat de seamă că mi-ai furat sufletul.
Noaptea adorm cu un surâs pe față
pentru că tu

 Mă simt onorată de prietenia și urările dumneavoastră. Poate că mulțumirile mele vin mai târziu dar vin din toată inima și poate că nu știu să vă mulțumesc atât de frumos cum mi-ați urat dumneavoastră, dar fiecare cuvânt este scris cu prietenie și r

Privesc coloana fără sfărşit
ca pe o urcare a spiritului rupând barierele cosmosului
sau ca un strigăt al omului către Dumnezeu
mărturisindu-i aspiraţia spre înăltimea de gând,
recunoştiinţă transmisă prin rădăcini în urmaşi.

Tu ştii bine înţelesul ro

Visele se risipesc în nimicnicia timpului

iluzii inundă veşnicia tăcerii

noaptea înalţă ziduri de umbre albastre

cuibărind în goliciunea sufletului

clipa durerii

pe coamele încinse ale stelelor căzătoare

sincope de amintiri devin cenuşă

luna arde, luminând

Mi-aș dori atât de mult să redevin copil. Acea fetiță, care te lua de mână și cu care fugeai pe malul mării, în avalanșe de stropi calzi, multicolori. Acea fetiță care jumulea crengi întregi de liliac în mai că să găsească noroace și care pleca acasă

Te caut mereu

mereu te caut

şi nu mai ştiu

în care atunci te-am pierdut

cel plecat…

cel căutat…

sau poate tu nu ai plecat

sau poate eu nu te-am uitat  niciodată

doar te-am lăsat acolo

în pământul rădăcinilor mele

obosit de mine

îmbătată de ceea ce nu eram

sau

Tăcerea aceasta care locuieşte în mine
este un flaut fermecat,
cineva trebuie să ştie să cânte în el
pentru ca sunetele să se îndumnezeiască
ascultându-le.

În tăcere n-am găsit decât aşteptare,
pragul pe care trebuie să-l treacă muzele
cu paşii uşori

De la o vreme

Trupul tău

Curge,

Părul ti-este

Cascada roşie

Incendiind pământul,

Potolind

Setea cu care

Rădăcinile braţelor mele

Te caută.

De la o vreme

Tot mai adânc

Visez

Curgerea albă,

Mi-este teamă să aflu

Dacă te pot cuprinde

În golul din mine......

Am trăit clipa pînă-n adâncul peisaj al timpului
şi s-a dus
de fiecare dată singură,
de fiecare dată prea puţină.

Din înălţimea nesfârşită aşa cum îl priveam pe Dumnezeu
printr-un lung şir de lumini înfipte-n cuvinte,
din aceeaşi putere a minţii
despr

Mă doare

Mă doare cuvântul ce taci și nu-l spui 
și ploaia și vântul ce-l închid în cuvinte 
e furtul nedrept agățat într-un cui 
un gând rădăcini, cu lăstarul dorințe.

Mă dor chiar și pașii ce-mi sunt rari și stingheri 
și clipa de vis într-un cuget păcat

Amurgul îşi deschide obloanele încinse

sorbind miezul luminii

se aprind făclii pe arcada veşniciei

pentru sfinţirea gândului neprihănit

prefăcându-l în rugă

ritualul rămâne mereu acelaşi

taină nedescifrată încă

purifică vibraţiile interioare

ascunse în cuv

rău, veţi spune. Am scris doar pentru suflet.

Sufletul meu. Doar el ştie să mă citească

printre cuvinte,

deşi,

uneori,

mai alunecă printre rânduri

s-alerg să-l prind, să-şi simtă ziua că e

primul

şi

ultimul

şi

singurul  

şi îl iubesc. Sunt sincer.     

12.06.2