Blog

Într-o

atitudine plină de măreţie

ţinându-şi capul între mâini,

se plimba agale.

I se părea

că aude voci

ce ieşeau din pereţi.

Începu

să-şi dea

ochii peste cap

tulburându-i cu desăvârşire

reflecţia

lipsită de sens…

Irrational reflection

With

Cu fruntea

năpădită de sudoare,

cu pomeţii

obrajilor uşor înroşiţi,

pleoapele

lăsau să se vadă

globurile ochilor.

Îl apucase un fel

de  teamă…

Fear

With his brow

invaded by sweat,

with the cheek bones

slightly reddened,

the eyelids

allowed to be seen

the

Răsturna-m-aş răsturna

mândro peste umbra ta

cu noaptea din carnea mea

s-o frământ să crească stea

Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote

visele
mi le-am pus cu grijă în batistă
ca pentru drum lung
şi am plecat
secondată de câini vagabonzi
ca după stăpân
mergeau
după urma de sânge
pe diguri din sare
prin lacrimi lăsate matcă de fluviu
aşa am ajuns departe
spre mijloc de mare
caut

Deziluzii

Se ascunde lumina în iernaticul gând

Zările se întunecă pentru-o clipă

Rămân în urmă inimi suspinând

Sentimente, disperări, fluvii în risipă

Şi vântul desparte cohortele în două

Durerea se strigă în partea cea stângă

Speranţa ce moare încet, îns

   O încăpere veche.

Parfumul unui vis pierdut şi-a lăsat amprenta în colbul aşternut pe mobilier. O peliculă proiectată permanent pe un ecran inexistent.

Pe spătarul scaunului, un ciorap negru de mătase suspendat ca un şarpe inert zace alături de o cr

Circumscriu

Rădăcină de pământ

Frunzelor uscate

Ca o horă verde

Și vie, să tremure.

Circumscriu

Norii plini ochi

Cerului prea albastru

Ca un dans nupțial

Desculț între ape.

Circumscriu

Curcubeul în palme

Să-mi adulmeci

Dulce și albă

Culoarea.

04 11 2012

ȘTEFAN OA

glas de primăvară

a început să bată vânt,

dulce, drag, de primăvară,

dați-mi iară o vioară

și arcușul să vă cânt.

a început să bată vânt

peste creangă, peste flori,

îmi trezește noi fiori,

dați-mi naiul să vă cânt.

a început să bată vânt

peste amintiri duio

Îmi umpli brațele flămânde

Cu plin de foc troznit

Și flori, din miez de tei

Cu dragi, aducerile-aminte

De acadele, clovni și călușei

Îmi dăruiești uimirile

Pe toate

De prunc înconjurat cu drag, de zei

Ești primăvara mea cu pâine

Grădină plină, viu, de porumb

A uitat pe mese binecuvântarea,
ruga înaltă
şi vinul ce trebuie să devină
tămăduitor pentru suflete,

într-o casă cu porţi de lumină
unde ferestre se deschid în cer
chemătoare de ploi pe secetă.

În afara verbelor
stimulând urcuşul pe culmi viitoare,

bucu

Coborându-şi bărbia

şi înălţându-şi braţele,

cu pleoapele roşii

şi buzele tumefiate,

privirea i se tulbura.

Se întreba din ochi

având în jur doar neînţelesul,

dacă se făcuse

nevăzut…

Invisible

Lowering his chin

and lifting up his arms,

Căzut

pe gânduri

cu pleoapele

pe jumătate închise

ca o marionetă dezarticulată,

rătăcea pe drumuri…

Disarray

Lost

into his thoughts

with his half closed

eyelids

as a disarticulated marionette

was wondering on the roads…

traducere: ELENA BUZATU

 [Un zîmbet de week-end]

Șade badea pironit,

De îndat’ ce m-a zărit,

Citindu-i pe chip uimiri

Și mă soarbe din priviri.

Mi s-a pus un nod în piept:

 - Doamne, de cînd îl aștept!,

Să mă-nalțe-n ochii lui –

Aleasa sufletului.

Îl prind în brațe și-l sărut,

Dar

Sunt lângă tine demult
şi aştept să găseşti cuvinte,
noi cuvinte,
săpând în piatră adânc
tot mai adânc
şi când le vei găsi
să mi le-arunci alandala pe trup

din când în când
palme să luneci
modelându-le pe sâni
continuu

cioplindu-mi din carne aştepta

fără de noi
a rămas 
contur de nălucă)
nebună

doar goală
şi umblă prin gânduri scoase din minţi
fără să-i cerem
fără să ştim
de ce
ziua nu-şi mai urmează cursul firesc
noaptea urcă pe soare
lumina din ochi 
aşa cum spui - larg închişi -
n-o mai găsim

   În vis vedeam femeia... la mine se-ntorcea,
            Fantasmă într-a nopţii lumina pământească
            Voia, frumoasa umbră, din nou să mă iubească,
            Eu să o mângâi tandru, aşa cum îi placea

          „Vezi, m-am întors la tine - în

El neînduplecatul venea în faţa supusului
manifestând bucuria prin înţelegere mută
lăsând închisă poarta amară.

Fire din care o să-mi ţes
imaginea pictată în culori pe apă,
calea de purpură a dimineţii rupte
de soarele pe scară tot urcă,

atunci îngerii

Contemplând

spaţiile luminoase

între pământ şi aştri,

nu-şi putea stăpâni

mişcările mâinilor.

Aşternea gândurile

pe foi de hârtie.

Serene contemplation

Contemplating

the luminous spaces

between the earth and the stars,

couldn’t control

the movement

Înmărmurit

cu mâinile

proptite pe masă

ca o prelungire

a unei acţiuni nervoase,

îşi vedea trupul pe dinăuntru.

Nu se auzeau decât bătăile

pendulei.

Tick-tock

Flabbergasted

with his hands

propped on the table

like a prolonging

of a nervous action,

was

absent

absent la tropotul de glasuri,

vreu să ating nepăsător

pe scara vieții când cobor,

esența timpului din ceasuri.

din trupul meu decapitat

vreau să răsară amintiri,

ca iarba printre vechi zidiri

din lumea care m-a uitat.

pasărea mea nu mă desminte,

zbo