Blog

Din marea amară
se salvează puţini
iar aceea spintecă cerul
cu valuri.

În tăcerea umbrei
răspântii nu sunt,
doar înapoia mea
un contur deghizat
mă urmăreşte.

Taina e mai vie ca viaţa
urcă-n ispite,
călcâiul care încheie
ochiul margine luminii.

Numai har

În miezul nopţii există un centru

al tăcerii-adâncite până la explozia timpanului

un vortex de foc şi lumină

atunci se trezesc tamburine subţiri

şi greieri ţâşnesc

din pereţi, din podele,

din coame de cai

răsucite pe stele

antene fragile viori

pipăie aerul

Conform unui mit care circulă în Republica Moldova, în prima zi a lunii martie, frumoasa Primăvară a ieșit la marginea pădurii și a observat cum, într-o poiană, într-o tufă de porumbari, de sub zăpadărăsare un ghiocel. Ea a hotărât să-l ajute și a în

când te-am văzut prima oară 
noaptea din ochii tăi m-a cusut 
pe-o pânză brodată cu stele 
și ușa inimii mele s-a deschis 
într-un unghi de luna plină 

ai crescut în adâncul ființei mele 
că o rădăcină-n pământ 
rămânând acolo și aducându-mi 
raze de soare 

M

Clătinând din cap,

rămânea cu ochii aţintiţi în tavan.

Părea

că stânci uriaşe se înălţau

şi

mâinile începuseră să-i tremure.

Ţinându-şi genunchiul

cu amândouă mâinile,

îşi potolise…

instinctul.

Quietness

Shaking his head,

was remaining

Răsturnat pe spate,

îşi rostogolea ochii în cap

luând o înfăţişare nătângă.

Făcea umbre pe zid

cu degetele…

Shadows

Leaned on his back,

was rolling the eyes in the head

taking a lubberly appearance.

Was making shadows on the wall

with his finger

Într-un triunghi de sare
nici un ochi
nu mai distinge lumina
care mântuie inimi,

de umbra se furişază înapoia sa
fără contur
ca marea amară din care m-a extras
eul învingător.

Într-un tringhi de sare
doar lacrima ochiului plâns
face câte o fisură,
chea

Mi-a zis badea că nu doare,

Dacă-i dau o sărutare

Și mi-a spus, într-o doară,

Că-mi fură gura deseară.

Dup-o scurtă socoteală,

Am intrat la bănuială:

Oi fi prima, cu-ncercatul,

Sau minte, nerușinatul?!

De ți-s buzele crăpate

Și se doresc sărutate,

O să

Tuuuuuu,

unde ne-am pierdut  sau nu ne dăm seama

ca prin noi am ajuns atât de departe

spune

de unde să încep

că nu ştiu cum să  te-aleg dintre gânduri

toate mă dor şi mă dori

iar chemarea e strigăt disperat

m-auzi?

ştiu că m-auzi

simt asta

îmi spui

să nu uităm

Zugrăvea

lumea cu ochii holbaţi

de parcă ar fi fost scurşi peste zid.

Cu trupul

în mână şi capul

în gură

încercând

să se stăpânească

strângând din fălci,

se cufunda în gânduri

privind la râul ce se prăbuşea din cer.

Leoarcă

de sudoare umezindu-i pleoap

               lui Neculai Enache

Cu privirea

înălţată spre ceruri

măturând picăturile de ploaie,

se pierdea în zare

cu limba ce-i atârna peste buze

pândindu-şi conştiinţa.

Îşi simţea capul

golit de orice gând:

Durerea este o ispăşire…

The e

Mereu acelaşi vis, pe mine mă încearcă,
E doar o-nchipuire, o simplă amăgire?
Au fost atâtea nopţi rămase-n amintire...
Iubirea mea din visuri, prea repede îmi pleacă!

Şi noapte după noapte începe să apară,
Acum stă multă vreme - până în zori de zi!
S

Priveam prea departe
nu vedeam măareţia din gânduri,
glasurile se prefăceau în tăcere,
sunetele căpătau forme în catedrale.

Orizontul era un arc subţire,
cupolele oraşului se desprindeau,
urcau rotindu-se prin aer.
Pe semne niciodată n-au simţit întun

Cu

capul

lăsat într-o parte,

cu părul spulberat

de adierea stârnită

de bubuitul tunetului

printre norii întunecaţi,

sorbea lacom aerul călduţ

bâlbâindu-se mai tare ca niciodată

căci

desluşea ca prin ceaţă

cu sufletul ce se aduna în el însuşi,

luminiţe…

Peste moartea

cu chipul unei nopţi adânci

se aprinde

lumina unei dimineţi neştiute.

În cel mai cumplit impas,

începu să clănţăne din dinţi

înălţându-se în vârful picioarelor

într-un instinct tainic

ce coborâse din creier pe ochi

cufundat in bucuria a

Doamne ce dor mi-e de tine
Nu ştiu unde să mă mai ascund
Peste tot
Suntem numai împreună
M-auzi iubire?

Când te-am văzut
Erai grăbit
Dar ochii-ţi
Nu, nu plecau
De bucurie
Iar eu săltam de parcă prindeam fluturi
Şi petale
Şi flori
Şi câmpul
Nici numai

simfonie

noaptea cad stele-n ruină

pe boltă câte una se-anină,

se-aude cu glas nepătruns

un clopot sub cerul  de sus,

calea lactee, potecă de drumuri,

se vede prin aburi și fumuri,

în noapte suntem doar singuri,

cuprinși de sălbatice friguri,

se strecoară lu

Se împerecheau zilele
cu nopţile pe asfalt;

dedesubt,
pământul îşi apleca urechea,
universul conversa cu stelele
şi nu se înţelegeau
asupra anatomiei lor
în care dorea să intervină
cu incizii adânci.

Se întămplau fenomene
care le influienţa mersul,
lum

Cum ninge nu mă mai vezi
zăpada face sânge rece în oameni,

sub troiene îngeri morţi,
păsări plâng neputincioase şi strigă,
cerul nu ajunge la ei.

Pădurile par umbre închise cu garduri,
se ascute degeaba securea
drumul e rău şi lupii-s flămânzi.

Pun ochi