Blog

Contracţiile

de tine, mă dor

în aşteptarea

albastră din noaptea

ce-mi (cu)prinde

sufletul

lăsat hoinar

în poarta

de stele.

de-atâta toamnă…

de-atâta toamnă

 îmi vine să mă-mbăt,

să prind la fluturi orbi,

loviți de streche,

să dau foc la pădurea

 de pe deal,

să văd cum fug prin ceață

 noaptea cerbii.

de-atâta toamnă

 s-au umplut cărări

de frunze moarte

 și de-argint de rouă,

de-atâta

Sub apăsarea tot mai sufocantă
a gândurilor care rod
fiecare caută un drum
prin labirint.

Dintr-o peşteră sub pământ
strigă strămoşii şi nu-i auzim,
căutăm în memorie sensul
şi nu-l găsim,

ordinea lumii e-n dezordine.

Privesc,

tu înoţi prin desişul de su

Sprijin

spitalul

aşteptând să vină seara

să pot

să-mi odihnesc leşul

pentru mâine

când de la capăt o iau

să merg

pe la uşi, doctori

să-mi deschidă plămânul

să-mi scoată chisturile pline de mine,

să le aşez sub ochii sufletului,

să-mi clătesc privirea cu

vin

şi m-aşez pe banca

din curtea spitalului.

Îmi aştept

ora de vizită

la « propriul eu »

din camera

(re)animării cu tine.

Stabilisem cu doctorul

ca să ies în lume să inspir

şi apoi să revin

la mine, la traheostomia din mine,

să respir aerul cu tine

închi

La sfanta MARIE mica,

Vantul bate, frunza pica

Cerul este bucuros

Vine MAICA LUI HRISTOS

Ce  se naste pe PAMANT

Purtand un nume preasfant

Frumos nume de MARIA

Si-ncepe calatoria 

Din casa parintilor,

Pana-n fruntea sfintilor,

Ramanand mereu fecioara 

Pana ce ur

În târziul clipei,

m-am născut mai devreme

să pot să prind

examenul de capacitate

din iubire.

În afara sălii,

toţi aşteptau

cu emoţiile urcate-n gat,

rezultatul

din “greşeala”

intenţionat lăsată

să pot

să mai trec,

să mai simt

clipa

(re) întâlnirii

cu tine.

Mi-a fost dată viaţa

într-o eprubetă

cu pereţii ce-mi arătau privirea

din frumuseţea grădinii de flori.

Printre ele,

te-am aflat pe tine

udându-le cu apa sufletului.

Am vrut

să te strig,

să te aud vorbindu-le,

să te ating,

dar

glasul

se oprea în pereţii

s

E miez de noapte

şi e cald,

e sufocant de cald.

Mă zvârcol

şi mă caut

în braţe să-mi cuprind

îmbrăţişarea

albastră de stele

să-şi coboare

adânc în mine

dorul de tine.

Îti simt atingerea

ca pe o durere

transformată-n dependenţă,

dependenţă

care mă tine-n viaţă

pentru celelalte “legume”

ce se perindă ca la piaţă,

udate cu furtunul cu apă

din abundenţă.

Doar eu

mă pun sub jetul de aer

de tine,

fără apă

să nu fiu vândut

în

Mi-am blocat

un plămân

să te inspir

doar pe tine.

Din când în când,

îi mai dau drumul

să respir

aerul tău

când mă atingi

cu gândul.

Atunci

nu mai sunt

legumă .

PE PAMANT

Pe Pamant e frig  iar ceata

Se prelinge unturos ,

Parca se ascunde viata

In noroiul puturos .

Nu-s destule buturugi

Sa invioreze focul .

Umbre negre si prelungi

Vor sa ne ocupe locul .

Mor taciunii – n intuneric.

Suntem mici si slabi si goi.

Noi co

Înghit

distanţele

ce ne cuprind.

Alerg

spre tine

cu toţi paşii,

paşii trupului, minţii şi sufletului

să te găsesc

aşteptându-mi îmbrăţişarea

fierbinte de dor

pârjoleşte tot în jur

şi sete,

sete adâncă şi albastră

porneşte prin venele intubate

cu aer cald,

la pas

printre jaloanele

în care picătura iubirii

cădea

să o prind

cu braţele

sufletului. 

Am plecat

ca să mă-ntorc

în locul-n care

pus la aparate,

învăţ să respir

distanţele dintre noi

când ne pa(n)sam sentimentele

de la unul la altul

cu pase

pe tot terenul

orizontului nostru

ca-ntr-un meci de baschet

aşteptând

mingea să intre în coşul

iubirii

Cu

gândurile

înfundate-n minte,

mi-am scos

ceapa din inimă,

pe tocătorul cuvintelor

am aşezat-o mărunt

să o toc

cu vârful din ochii cuţitului

să-mi curgă

şi-un val de strigăte

pe gură

să-mi iasă

albastru,

senin,

curat

sufletul.