Cer

neatins de dimineţi

e acest poem

dezbrăcat de cuvinte

şi ploaia nu ştie decât să cadă

sau să mediteze

la gustul tălpilor de lumină…

nejucată în picioare.

Cu urechea

lipită de aer, tace

împreună cu toate cuvintele

să citească rugăciunea de seară

şi foloseş

Aşchii de lumină

din părul tău

glisând pe chipul meu

până mă stabilesc în tine

şi, uns cu ambrozie,

cad în cercuri adânci

prin învelişuri de ceruri...

Bibliografie: Juventiada,

Editura Juventus, 2006

Rupt din astă lume

ca picurii-ntre pleoape

într-o risipă pură

de timp şi spaţiu,

încet, încet,

în pământ se scurg stelele...

din mintea confuză şi sumbră.

Bibliografie: Juventiada,

Editura Juventus, 2006

În nesfârşitul poem

cu asfinţituri nude,

ochiul

nu ţi s-a limpezit ţie,

nălucă

uitucă pe apa,

pe piatra

şi aerul ca o scamă,

trecea

tăindu-ţi sonor creierii

ciopliţi cu sânge

într-o icoană

şi zidul

creştea din fruntea ta

arcadă

în ploaia plânsului

scriind

jurnalul a

Urcând turnul

fără final al singurătăţii,

agonizează-n

amurg pagoda privirii

într-o lampă de cleştar rotundă

şi mângâierea plutea fragmentată

în borcanul cu tăcere

al fiinţei transparente

cu riduri senzuale

mai negre decât realul,

mojarând denivelările

rătă

“pleoapa- o glugă

ce nu mă apară

de ploaia dinăuntru.”

Trezite

pe harpa minţii

cu dălţile luminii

tocite la zenit,

răstălmăcesc lumina

din irisul de piatră

scrijelite în cuvinte stereotipe

pe tălpile gândului

prin rădăcinile tăcerii vesperale

când viaţa

le-a l

Nu mai am nimic de spus,

o să-mi spânzur sufletul

odată cu prima bătaie… a inimii.

Bibliografie: Juventiada,

 Editura Juventus, 2006

Visând

în transparenţele secundelor,

mă-mbăt de minunile

dintr-o lume fără minuni

şi ascult

sfârâitul apei în inima ulmilor,

foşnetul razelor din priviri

cu un zâmbet neşters pe faţă

să-mi crească

aripi de-ntuneric din colţurile casei

prin puţuri umplute d

Împărţind în silabe

rostite în sânge,

vântul flutură carnea

cu mersul prin aer abia deprins

în oasele albite de boală

şi buzele ascunse sub bărbie

peste varicele degetelor

crapă ridurile

indecent sub pleoapă

cu supersţiile

ce nu se mai strecoară...

sub talp

Dezamăgiţi
îşi lasă acasă
varul nestins al iubirii
şi caută să-şi ardă calcarul
din care sunt zidiţi.

Rostul în altă parte îl mută,
fac din destin
loc de pelerinaj
şi rătăcesc uneori pe drumuri,

neîmplinind

satisfacţia dorită;
visul visului, izbănda.

„ Întoarcerea-n cuvinte ” pare a fi - nu numai datorită sugestiilor titlului (cu rezonanţe nichitastănesciene) - o prelungire firească a primei cărţi a lui Marius Zinca         ( „  Cuvinte-n necuvinte ” ).

Periplul prin cuvânt presupune asumarea ant

Întors la viaţă de îngerul său păzitor, după ce, timp de mai multe luni, a tremurat ca puful de păpădie între lumi, stări şi dimensiuni, Marius Zinca se întoarce, în acest al doilea volum de versuri, la minunile simple ale existenţei. Emană dintre

În taina mea,

ştiută doar de îngeri,

stă drumul

care duce...

spre mormânt.

Rămâi acolo,

prag al dimineţilor,

zăvorând oglinzi

când zborul urcă

prea abrupt.

Îmi lepăd toate veşmintele,

mă trec în trup de vânturi,

voi sosi mai devreme, să ştii...

Cu mâinile întinse

a chemare,

înfăşurat

în vuietul tăcerii,

pe strigătul luminii,

în pata de culoare

din oglindă,

cu limbi de clopot

mute în cuvânt,

spre fluviul fără vad

trece... timpul.

Urcat din rugă spre păcat,

pe-un ţărm de insulă-aruncat,

bântuit de vânt şi ploi,

în pat uşor de nori albi,

în trenul ultimului drum...

să mă îmbarci.

Poteci de fum prin ochii duşi

ai zilei,

pământul mi se aprinde

sub piele,

de-a curmezişul mă cheamă

o linişte,

o alta mă alungă.

Eram singur printre gânduri.

Priveam

focul mutând umbrele

în apa învolburată a vremii...

Îmi pâlpâiau

neliniştile sufletului,

zburând asemenea păsărilor

către nemărginire - singur.

Imn

LIMBA NOASTRĂ ROMÂNEASCĂ

        Muzica şi versurile Marin voican-Ghioroiu

Limbă dulce, fagure de miere, dor!

Strai regal să pui, Mamă cu amor...

Te sărbătorim. Ne-ai unit în faptă

Şi ai fost cu noi Mamă înţeleaptă

Plânge Mama Ţară, feciorii şi-adună