Blog

undeva la mare

marea cu păsări heraldice,

vilele de-a lungul falezei,

micul port tainic îmbrăcat în ceață,

grote antice și socluri de statui,

apa între maluri freamătă,

clipocește, în timp ce pescărușii

cocoțați pe valuri se clatină-n vânt,

zarea spintecată

Când vei reveni acasă frântă, tristă, risipită
Ca un porumbel în noapte după ostoite zboruri,
Te voi lua sfios în brațe, obosita mea iubită:
Te voi înveli cu mine, așternut să-ți fiu din doruri.

Când pe pat te vei întinde și simți-vei ca o boare,
Ca

Am fost o vreme

pe dincolo. Era frumos,

dar prea linişte

şi eu prea zgomotos.

Am hotărât să mă-ntorc

în liniştea mea

şi-n zbuciumul... lumii.

Viaţa de tânăr trubadur

zburase în urmă cu ani.

Începusem să trăiesc, muncind

în amintirea acelor vremuri.

A venit şi momentul X.

Am decis: - Îmi iau concediu

pentru anii pierduţi.

Mi-am luat.

Însă prea mult.

Obosisem acum de stat,

m-am reîntors

printre oame

Un vis albastru,

un larg de mare,

un gând golit

de libertate

e lagărul

pustiei.

Atât de straniu,

lumina loveşte aspru

din vechiul felinar

odaia-mi de sihastru.

Asemenea unei râme

colcăind prin noroi,

îmi târăsc trupul de lut

prin gunoi.

Pierdut am rămas.

……………………..

Prizonier al unor speranţe

spulberate-n… crâmpeie de durere.

Cu lacrimi lungi,

sufletul îl împart

în două părţi:

- albastru şi gunoi -

O linişte, trecându-mă-n furtună,

s-a ridicat să lumineze plânsu-mi...

Un clopot sunt, vestind peste tăceri

necunoscutul cântec care frânge.

Trecuţi prin cer şi mare

sunt ochii tăi ce-mi fulgeră în os,

în timpul ce fură...

neliniştile sufletului.

În al meu

pat de paie,

copt de soare,

agale, pe spinare,

se-aşează o gâză

ce soarbe

de foame

un pic de sudoare… o clipă.

Mi-am aprins o ţigară…

Privesc rotocoale de fum cum se înalţă.

Mă gândesc la simplul „ te rog ”

Şi mă rog

Ţintuit în genunchi

Cu palmele-mpreunate… s-adorm.

Sub ochii mei ce înăuntru plâng

de timpul tău trecând în timpul meu,

tăcerile plecării însângerând un zbor

prin frigul aburind de-atâta dor,

împărţind cu zborul lumea noastră,

se vede strălucind lumina albastră –

o treaptă-n urcuşul tău spre soare.

Iar ce muşcă de teamă
cu dinţii răbdării apucă
şi se ascunde
în adâncul său de întuneric.

Caută momente de pradă
şi cuiburi de linişte
în care să doarmă
sub cer de pământ.

Nici nu se mişcă
teama să-şi frângă
de propria limbă
neştiută de alţii.

Muşcă din

   Toamna s-a apropiat uşor, în vârful picioarelor.
Pe-un ram, câteva păsări speriate cred că vorbesc despre asta.
Nu ştiu unde-o să plece vara în curând. S-a pregătit să-şi facă bagajele. Şi are-o grămadă de rochii verzi ( fiindcă-i îndrăgostită de c

Fragment din prima parte

Vasile mergea agale şi legănat pe marginea trotuarului, sughiţând întruna.

Era insuportabil de cald. Afară erau în jur de treizeci şi cinci de grade. Cum era şi normal, toată lumea era îmbrăcată sumar, dar pe el când îl vedeai,

Dacă ai fi o lacrimă,

Te-aş culege în căuşul palmelor

Şi mi-aş îmbăia sufletul cu tine…

La focul vieţii

Mi-aş încălzi mâinile

Şi-n zbor, uitaţi la două gânduri depărtare,

Spre astrul, cel de dintre sori,

Şi leagăn, şi sicriu mi-aş face,

dacă …

Îţi aminteşti

de noaptea-n care

cu pietre aruncam

la cer,

după stele

să cadă, să ţi le prind

în păr

şi broşă să-ţi fac,

să ne plimbăm

pe lac,

s-ascultăm

clipocitul apei adânci,

bătăi de inimă,

nebune,

gângănii în zbor

ce se adună

şi coroană

pe cap

din nuferi

ţi

La cinema

rulează un film.

Îmi cumpăr bilet

şi m-aşez

pe-un loc de la mijloc…

E linişte-n sală,

luminile se sting,

imaginea-ncepe să curgă

şi eu privesc panoramic

pelicula de film.

E viaţa cu clipe efemere

din timpul trecut, prezent

şi ce va mai fi.

E rodul păc

gânduri de toamnă

mă-ntorc adesea iar acasă

toamna a venit în veșmânt răcoros,

vara asta a fost mănoasă,

am avut un an norocos.

cad brume prin părul meu lung,

toamnele se-adună în geană,

dorule, n-am să-ți alung

durerile culcate pe rană.

timpul meu a trecu

Poarta speranţei s-a întredeschis...

Liniştea era asediată de gânduri

zburând în jurul îndoielilor

ce muşcau flămânde

din neîncrederea... de-o clipă.