Ne-a secerat la toţi elanul

necontrolându-şi tembelismul,

promovându-se demenţa

şi având sufletul de… slugă.

                   ...

Suplineşti cultura

în contra neamului pornit

prin dezastru economic

de prin temniţe… găsit.

...

A dat prostului prestanţă

în

Am împovărat trupul

cu păcate de viaţă şi de moarte.

Prins de pofta ochilor şi-a firii,

călătoresc necunoscut,

îndur şi moartea nemurit

cu mânia grea de dinaintea orei,

respir în sângele uitat

de-mbătrânit... frumos.

        Bibliogr

Uitând de floarea cu miros

de piatră, am pălmuit oglinda

cu degetele nopţii când îmi răsturna

pasul lipit de realitate şi beam apă

din pumni de aer.

Haina destrămată a ochilor îmi tropăia

printre urechile ciulite, ciuruind umbra

cu alaiuri de cuvinte în

Promisiuni sigilate, care pleacă din noi

pe cărarea ce duce până la inima altora,

prin sita care cerne cuvinte frumos despletite

în speranţe, făcând tiv pe marginea lumii.

Le primim din razele de soare, ce sădesc

 încrederea noastră,

ne-ndoim de ele pentru

Masca surâsului neînsufleţit

a zăvorât umbra în soare

răsturnând vântul.

Mă doare un ochi sub pleoape străine

cu drumuri ferecate-n picioare

când genele

îmi ţeseau vise albastre

şi timpanele scuturau şoapte

înspre zări de necuvânt

la porţile poleite în

Piciorul

gol al îngerului

apasă blând

clapa surdinei

sub dansul

sferelor cereşti

în bătaia uşoară

a unui vânt

peste umbre

glăsuind în noapte

când aerul se juca

cu undele-i transparente

în abisuri

biciute de vreme,

în tremurul de spaimă

al frunzelor...

Minutele alergau disperate

dintr-un gol de privire.

Pendulam în stânga şi-n dreapta

tocit ca un zar de os orb şi surd.

Gândurile ciugulite din creiere coapte

începuseră să taie cuvinte.

Plângeam cu amintiri în loc de lacrimi.

În curând se va naşte o

Ţâşnind

prin temple suprapuse,

am naufragiat

la ţărmul privirii

şi aud timpul mărşăluid

pe asfalt

strigându-si adâncimile

într-un cerc infinit.

Am rămas

cu umbra pe chip

săpând

în nelocuita-mi vreme

ca o urmă de stea.

         Bibliografie: Urm

Nu mă pot despărţi de mine

să-mi vânez propria suferinţă.

Eu sunt

un înger fără dorinţe,

mă caţăr

pe trei scări plouate

să-ţi fur

cu neruşinare fericirea

din vârful băţului,

să storc norii

cu mâinile

şi plâng de bucurie...

şi atât.

Bibliografie

Liniştea

trupului verii,

vălurind uşor

aerul transparent,

a jucat

moartea sub tălpi

căutându-ţi urma prin ierburi

dintr-o fluturare

subţire a degetelor

cu slova ascunsă în vene,

purtând în priviri scuturi

şi rătăcind

pe sub arinii de-argint.

Bib

Povestind despre alte timpuri,

e vremea să pun în vitrină nedumerirea.

Cobor de sub genele sfinţilor

şi aştept înfăşurată în pânda zilnică,

cuvinte împletite în gesturi de bumbac

croşetând dantele albe pentru tâmplele îngerilor.

Pe străzile prăfoase şi

Ploaia ronţăie ferestre

cu ochii îngălbeniţi de frunze,

timpul rumegă ţigări în scrumiere,

cerul se priveşte cu silă-n băltoace

şi aerul se îmbracă în carne

strecurat într-un oftat

când sudoarea prelinsă tulbură

imaginea ca pe cuvinte

prin neînchipuite c

Înţepenită în memoria unui supliciu

jefuiam cerul dezgolit şi crăpat

când tampla din şold se opintea să mă susţină

cu multă umbră ca un fitil pitit şi răsucit

ce susura peste şale cu faţa deflorată

între coapsele umede ale ţărânii profunde

şi pleoapa l

Renegată

de propria-mi umbră,

îmblânzesc

respiraţia şuierătoare

a vocalelor.

O coajă bolnavă

pe care o rup de pe suflet

şi nervii pătrund

prin tuburile de orgă spartă

şi mestec aurore strangulate

şi iadul se deşteaptă

de sub tâmpla stângă

în cearceafurile jilav

Liniştea singurătăţii îmi plouă pe umeri.

Vine la mine doar Noaptea şi văd că poartă tot aceeaşi rochie neagră din trecut, cu paiete în formă de stele. Sigur şi-a luat azi şi evantaiul cel mare cu care-şi face vânt agitând nişte arbori. Ei murmură-nce

chipul tău de zână

sosesc târziu de unde-am fost

încerc să-mi amintesc ce-am auzit

și ce-am văzut,

lumina îmi evită ochiul,

urechea, cântecul privighetorii,

de-aș putea să găsesc un fir conducător

până la scoica în care marea cheamă seara,

sau valul ce rupe

Vatră de dor

Mi-e sufletul vatră de doruri

Pe al timpului arc necuprins

Urzit din miliardele de fioruri

Ce compun al vieţii neştiut cuprins

Răscolesc cenuşa din vatra de dor

Să iasă scântei din adâncuri

Fulger de lumină ce aprinde uşor

Visul de iubire din n

poate că e prima oară când

mă gândesc la moarte
o văd frumoasă
ca o înălţare
ca un zbor
fără lumină
dinspre primăvară către toamnă
şi invers...

strâng în braţe copilăria
în labirintul dintre ani
mama brodează linişti
tata
plecat şi el
caută înţelesurile cerului
în

Dizolv

amintiri

în apa începutului

la o

împletire de drumuri.

Uitasem să respir

când

lumina

mi-a scăpat printre degete.

Bibliografie: Juventiada,

Editura Juventus, 2006