Blog

-tablou-

tăcerea cireșelor îmbujorate

așteptând cuminți culesul

pe margine verde de frunză,

cu sete vie de sacrificiu.

zgomot de licurici stelari

împăienjenind toată noaptea

neîntortocheat de liniar

ca un drum sec, de lapte.

visul, indescifrabil, peren,

pu

LA NOI LA COVASNA !

 
_____________________

http://youtu.be/ZPWVkEgV5wM

In Covasna pe linga oduhna , se mai pot face si Tratamente balneare.
- Bazele de tratament din apropiere , asigură tratamente complexe pentru: afecțiuni cardiovasculare (infarct mioca

Umbra aleargă

şi cu răsuflarea înconvoiată

îşi schimbă culoarea

atât de profund

cu expresia aceea pierdută

şi faţa istovită

şi brăzdată de zbârcituri.

E bizar

să vezi atât de aproape

cufundat deseori

în umbre transparente

cum respiră vântul

şi inima bate pute

NU SUNTEM NEMURITORI

Constat, nu suntem nemuritori,
Se pare că nu luăm în considerare,
Că într-o zi nisipul din clepsidră,
Va fi foarte obosit!
Clepsidra nefolositoare.

Suntem total inconştienţi,
Încă de la primii paşi prin viaţă,
Nici când ajungem pacien

Trăgând în piept

miasma rece a apei stătute,

vedea râul care şipoteşte

împăienjenindu-i privirea.

Într-o încordare groaznică

se reazemă de perete

scufundat în gânduri.

O furie surdă mocneşte

despuiată de vrajă

ca o rază albă în întuneric

cu răsufl

Bănuitor şi rezervat nu uita nimic.

Zilele trăite cad la fund,

sunt prea grele.

Îi răpea toată liniştea.

Pierdut într-un fel de depărtare,

mâinile sunt neliniştite,

degetele îi cuprind faţa

şi gândea că nu i-ar mai păsa

dacă ar sucomba.

Devenise indifere

Pastrama-i bună, vinul mai asprit
La cramă obloanele-s deschise,
Aici băut-am tot mai multe vise
Din noapte-n zi şi ciclul nu-i oprit.

Vine jupâniţa cu clătite,
Bat în geam raze de soare, lună,
Bem zeloşi întreaga săptămână
Căzuţi pe rând în bachice

Hărţuit de imaginea nudă a disperării,

cu mâinile reci în noaptea caldă,

cu teamă şi nelinişte în gândire,

îşi pierdea cumpătul, începea să tremure

şi pielea se înfiora…

Pe chipul fără culoare timpul pierea

în noaptea cenuşie şi umedă,

buzele şi gura i s

toamna
şterge şevaletul cu plânsul unei frunze
seva de prin verde în ruginiu căzută 
curge
din ramuri 
un vânt de gând pribeag se plimbă în derivă
nuanţe dezgolite mă caută de frig
şi amorţesc

pe margini fire roşii 
amprente lasă-n palme 
rămase ca o

Dacie sfântă

Zeul tău, Dacie sfântă,

Doarme-n vise seculare

Peste arcul de Carpați,

De la Tisa pân’la Mare.

Cu mioarele prin stele

Risipite pe câmpii,

Ai trăit printre barbari

Învelită-n strai de ii.

Ai fost vis, ai fost legendă,

Sedusă de toți dușmanii,

Str

Deasupra pluteşte hazardul.

Atent şi încordat

îşi auzea inima bătând.

Plin de nervozitate

scuipa cuvintele cu buzele uscate

trăind în tensiunea nesiguranţei

din liniştea nesfârşită înconjurându-l.

Cu faţa palidă,

somnul îi îngreunează pleoapele,

sudoarea i

Eşti aproape de lumină,
se coc grăbite
fructele trupului,
simt cum se duc
liniile palmelor
în exterior.

Intrat în miracolul lunii,
o parte din mine dispare
şi vine neantul orb.

La porţi de piatră
cu trecerea aşezată sub paşi
măsor lacom
depărtarea dintre

azur sidefat

amintiri, hoarde barbare,

ce dați năvală peste mine,

lăsați-mă-n metaforice-adâncuri,

peste iluzii ucise

de frunzele toamnei,

lăsați-mă pe șold de viori,

printre lebede line

și flori crinoline

să-i schimb iubitei culoarea părului

și-a ochilor,

să-

Cu privirea încordată

cade pe gânduri cu gura căscată.

Cu ochii gata să-i iasă din orbite,

vinele de la tâmple se umflau,

capul îi vâjâia şi zvâcnea,

simţea că se sufocă.

Îşi scrânteşte falca şi amuţeşte brusc.

Gândurile i se iveau pe faţă.

Fugea de el

Spre Tine urc a trudei mele roade,
smerită, în genunchi, mă voi ruga mereu.
Te caut şi-n văzduh, şi-n piatră, şi în soare,
în tot ce ai zidit chiar dincolo de timp.
Am înţeles că nu e-ngăduit
nevrednicului om în ochi să te privească.
Chiar dacă înd

să mergem

împreună,

un pas eu

un sărut tu.

marea se revarsă

peste stele

ca o lacrima

dinăuntrul luminii

dorințelor tale.

hai...

pune-mi în lanțuri

obrajii

să nu mai pot

plânge,

măcar... să urlu

pereților

pictați

de roșul dulce

din buzele tale!

24 04 2012

ȘTEFAN OANĂ

Între cer şi pământ

e o durere sălbatică.

Brusc se trezeşte zguduit.

Umerii înguşti îi tremurau.

Era prea răcoare,

frigul nu-l lăsa să doarmă.

Pentru o clipă

a văzut stelele

în lumina spălăcită,

cu faţa cenuşie.

Fulgerător, un gând îl străbate

în vântul pr

Căreia îi datorez

 împăcarea de sub pleoape

 depărtarea, de aproape

 perna moale de sub gând

 cârja, ferm, înfiptă-n vânt

 pasul sigur spre pământ

 mușchiul verde dintre ape

 crud, când urlu, mărul vechi

 nopți de zi fără perechi

 mângâierea făr' de mână

 desc

Amurgul părea o… pânză.

În lumina roşiatică, neclară

întinzându-se

de-a lungul orizontului,

aerul încărcat

cu nevăzute mişcări,

devenise înecăcios de la ceaţă.

Totul se cutremura în ape liniştite.

Raze de foc

străbăteau oblic negura

din furtuna sălbat