Blog

Mereu ne umplem timpul c-o trăire
Ce-şi lasă-n uitare semnele din trup,
Mereu se naşte-n mine o iubire
Ţesută în vrajă n-am cum s-o mai rup.

O urc în viaţă zidind-o în pereţi
Să fie trainici piatră lângă piatră,
Torn sângele-n moneda ce mi-o cereţi
Dar s

Pe câmpuri, departe de toți, ai plecat.

Prin iarba înaltă te-ai pierde

Un dor nesfârșit te-a cuprins, te-a chemat!

Doar zarea aprinsă te-ar crede.

Pe strune durerea-înflorește nespus...

Suspină și vântul cu tine

Acum fericirea ce-aveai este sus

Aștepți în

pe trupul tău, ca de vioară,
arcuş m-aş face să te cânt
şi să te zbaţi, şi să te doară,
într-un solfegiu ca şi când
l-aş fredona întâia oară...

în trupul tău, ca de fecioară,
m-aş ostoi spre empireu
de unde-apoi, seară de seară,
te-aş asculta cum cânţ

metamorfoze autumnale

mi-a plecat muza de-acasă și nu  pot să mai scriu poezie,

toamna a dat buzna în viața mea ca o piază rea,

sună frunzele pe la ureche a gol și a tinichea

simfonia vântului, trece pletorică prin părul meu,

lebedele pe un lac imaginar

Prinși în clești, de clipa vie,

Mici rotițe într-un plan

Ne luptăm, bolnavi, cu zorii

Pas cu pas și an cu an.

Moare timpu-n fiecare

Vii ne naștem, vii murim

Vom plăti ca orișicare

Vina noastră că venim.

Una după alta, clipe

Închid ochii-n mâini pe piept

Alte

Se scurg umile, ziduri grele

În lacrimi dulci, de ochi plecați

Pășind, ai mersul plin de stele

De pelerini, cântând, încarcerați.

Ai soarele închis în salbă

Plânsul demult ți-a înghețat

Te rogi la fiecare lună albă

Să ai fugire, lină, de păcat.

Patul ți-e

Părea cufundat în gânduri

cu ochii plecaţi.

Se simţea închis

cu zâmbetul nemişcat,

cu privirile aprinse

în mirajul nerăbdării

de cal împiedicat,

ca o mirare

cu faţa roşie

şi fruntea

plină de sudoare.

Se aşeza cu faţa înseninată

şi liniştit se deda

cu totul

Fără a pricepe de ce,

un fel de tinereţe falsă

şi vânturatică

se zburlea pe buza sa creaţă

cu intenţia vădită

de a stabili distanţele,

prigonindu-l

cu un zâmbet nehotărât

să pătrundă taina

acestei lungi intimităţi.

Ar fi vrut

să strige din toate puterile,

să

Se scula

cu mâinile ude de sudoare

şi bătăi puternice de tâmple

în împrejurări nedesluşite.

Stătea

cu fruntea în mână

şi simţea nehotărât

strigătul său plângător

la fiecare clipă.

Cuprins de o senzaţie,

de dezgust,

şi-o grabă de a ieşi de acolo,

îl urmărea

Pe calorifer este un bol cu petale roșii, catifelate. Mângâie pelicula apei preschimband-o în vapori de parfum suav. Este liniște, este cald, este plăcut. Câteva raze jucăușe se strecoară printre draperiile groase îndemnând la dans fire rebele de pra

E dimineață. Chiar prea devreme. Mă trezesc.
Azi am poftă de un cappucino, iubito! Sunt șifonat și miros ușor a transpirație. A bărbat.
Aprind o țigare și gândesc cum m-ai certa tu că am dormit îmbracat și am șifonat și put. Și cum m-ai trimite tu d

Pe-aleea unde ne-am iubit e toamnă iar, e foc în jur,

În galben-roș aprins e tot! Mi-e dor de ce aveam mai pur!

Frunzele ard în vii culori! Culori ce-n suflet răscolesc.

Și ce frumos ardeam și noi... Mi-e dor de focul tău ceresc!

De sufletu-ți lipit st

 Cărămizile sunt roșii

 sa nu se vadă sângele

 țâșnit dintre degete albe

 trudite crunt, sărat.

 Piatra e adânc înfiptă

 de atâta, prea greutate

 cu umeri îndoiți spre sfârșit

 din rădăcini nemaismulse.

 Pământul e atât de rotund

 încât amețim și-n somn

 orb

Nu am smuls eu

sâmbur din miez,

culoarea nici măcar

n-a existat, rotundă

ci doar un dulce

portativ imens

panglică de început

imens fecundă.

N-am gustat

dulceața făr'de limbă

mersul dinspre genunchi

nu l-am tocit și tac

mă-mpleticesc aiurea

într-o secundă

pasul îl

Din timp în timp,

umbla seara degeaba

cu neliniştea în suflet

în viaţa aşteptată.

Într-un aer puţin gânditor

cu o nepăsare uşoară,

obrajii se înroşeau

şi glasul i se îngroşa

găsind cuvinte colorate

să zugrăvească

locurile galbene şi goale

în care se strecura

Veţi îngădui drumului
să mă întoarcă înapoi,
îl veţi cinsti cu fântâni.

Pe margini veţi planta nuci;
stelele se vor şterge la ochi,
vor bea apă din râul însoţitor,
se vor pieptăna prin sălcii.

Eu aş cosi ierburile de la pământ,
le-aş pune sub trupul femeii,

Cu câţiva peri albi

deasupra tâmplelor,

scormonea în mintea sa

strada plină de lume

ce se revărsa pe trotuar.

Un surâs crud şi vesel

îi trecu pe buze

aducându-şi aminte

într-un chip nedesluşit,

valul mulţimii

ce curgea

îngreunat de căldură.

Mergea nepăsător.

te-ai stins ca o stea

te-am văzut mirosind a fericire,

fluidă făptură cu aripi de zeu,

ai pleoapa uitare de sine

și ochiul un soare de veghi curcubeu.

ești blândă himeră cu corpul de vis,

mă arde apropierea de tine,

în taina cuvântului meu

tu ești vinul și

Însoţit de frică

şi cufundat în gânduri,

dormita zile de-a lungul

cu ochii pironiţi în gol

într-o febră a nerăbdării

cu faţa umflată,

asudat

şi răsuflarea grea.

În teama de singurătate

ce-ncepe

să-i dea târcoale,

anii par că se scurg

peste viaţa sfâşiată

ce ge

PULS DE LAVĂ

au dizlocat un mal de cer

limbi de şarpe trezitor de infinituri

erupţii cu dragoni de iarbă  

şi-un cartilaj de voluptate agăţat

de-un colţ de lună

vocala cea transfugă iertată fie  

în pleoapă nepereche a iscălit rebelă

stigmat de nemurire

s-a