Blog

Noaptea străină se duce să-şi culce
Stelele grăbite de alte culori,
Pe cerul iubirii curge-un râu dulce

Luceafărul strânge buchete de flori.

Prin aerul c-un clinchet strălucitor
Întinderi de iarbă sfârşite de cald
Cheamă caii câmpiei în ajutor,
Să ia-n

TUTUROR VICTIMELOR CONDIŢIEI UMANE

Deșteaptă-te, Țară, românii ți-i strânge
Și mână-i în lupta cea sfântă și dreaptă!
Trezește-ți eroii cu patria-n sânge,
Semnalul din bucium și clopote bată!

La luptă prieteni cu cei neprieteni
Ce aur și brazdă și munți ne râvnesc,
Și râul și ramul ș

eu voi veni... să mă aştepţi
pe fân cosit cu creţişoară;
mireasma lui, vârtej în gând,
să mă îmbete-n miez de vară.

să-mi spui poveşti cât poţi de lin,
cu început de primăvară;
pe greieri lasă-i să asculte
şi harpa ta, şi-a mea vioară.

şi aripi largi

De axis mundi rotund se-nfăşoară
Căte-un meridian fără de frânghii,
O paralelă trece pe la ţară
C-o floare în păr şi smulsă de unghii.

Pietrele Doamnei ş-o Cruce în Carpaţi
Iar giumalăii stau în capitală,
O! Doamne,de cine suntem uzurpaţi
De numai fac

târziu

m-adun de nicăierea și iarși mă desfac,

venit din alte veacuri, eu nu mai știu ce fac,

mă cheamă iar tulpina prin timpul meu virgin

și sunt bolnav de visuri, povești ce pier și vin,

în mintea mea tot ce s-a dus, renaște,

precum cristos făcut-a în z

Cum am ajuns atât de jos,
Să jubilăm când moare
Ce e mai sacru și frumos:
Cristos din fiecare?

Cum am ajuns fără respect
Să proslăvim pogromul
Privind cum moare în direct
De disperare omul?

Cum am ajuns să exultăm
La condamnări deșarte,
Prin moarte

Scăldat

în sudoare

de cuvintele

care se grămădiseră

în cavernele

memoriei sale

cu gura plină de salivă,

s-a apropiat pierdut,

în tăcere, de o fericire lăuntrică…

Prins

de vârtejul amintirilor

cu mâna tremurândă

într-o blândă lichefiere

printre picături de sânge,

avea

gura căscată

spre sine.

Era stăpânită de ceva ce nu ştia
sub piele se plimba un ins
care-şi făcuse acoperiş.
Inima ei i-a spus trupului
dar nu s-a întâmplast nimic.

Învăţată cu descântecul cuvintelor,
credea în ele,
era convinsă că se va intâmpla
un noroc ori o deznădejde.

Av

Zâne bune, zâne rele,
Sânziene și rusalii...
Noaptea nopților rebele
De delir și funeralii
Cu drăgaice și cu iele
Când se-mpușcă generalii
Și-și dau viața pentru ele.

Zâne bune, zâne crude,
Și iubite neiubite...
Noaptea spiritelor lude
De fecioare neursite,
D

venea iulie

venea iulie cu căldurile lui sufocante

și stăteam la vie cu luna care răsărea enormă

mi te imaginam într-o vilă de basm

cu copiii tăi care trec cu eșarfe prin piețele pustii

erai superbă cu figura ta patriciană

cu talia perfectă în bluza de bo

Într-o

tulburare

de nestăpânit,

cuvintele

urcau la suprafaţa mută

a buzelor sale  şoptind

prin propria-i existenţă,

clipele…

Alunga

imaginile

rugului apărut

într-o scânteietoare

limpezime

în  străfundurile sufletului

ca un plâns

ce adăsta

asupra gândurilor

umbrelor lungi…

Podiş pe fruntea mea lată,
urme de văi.

Se-ntunecă clipele înghesuite în buzunare,
mâinile-mi scapă din vedere oamenii.
Se ridică oasele din rădăcini
şi se mişcă.

Poveştile se deşiră prin cuvinte amestecate,
apele nu mai contenesc, trec pârleazul,
vine

vizită

prin noaptea-ncețoșată și arsă de căldură

îmi intră-n cameră câmpia

cu brațele verzi și cu brățări de păsări

și de frunze ducând în mână un râu

apoi intră cerul câmpiei cu stele luceferi și lună

din tăcere răsare un arbore de muzică

în copacul acest

Măritată sunt, am lacăt
La iubire și la dor,
Fur cu inima în treacăt
Câte-un vis, câte-un fior...

Măritată sunt, am lanțuri
La dorințe și zăvor,
Ca o sclavă din Bizanțuri
Ce s-ar da celor ce-o vor...

Măritată sunt, am funii
La al patimii fior
De fe

Brobonit de sudoare,

tulburat ca de un foc

dinlăuntrul său,

cu o uşoară

îndoială în glas

se ruga…