Blog

Preumblându-se

prin labirintul vieţii,

a trecut sub tăcere…

Arăta,

nemângâiat, cerul,

cu privirea pierdută în gol

şoptind fraze trunchiate

cu neputinţa de controlat

din speranţa

care-i îmboldea sufletul.

A rămas câtăva vreme tăcut.

Într-un aer

întunecat şi preocupat

aştepta.

Vrând

să refacă

imaginea unui cerc

a rămas

pradă curiozităţii sale

târând

cu sine zgura

pleoapelor umflate

din ochii sângerii

înălţaţi în soare.

Stătea în tăcere…

Sub teiul iubirii
umbra pluteşte sonor
în vibraţia luminii
ca într-un descântec,
neliniştea aleargă
fără-ncetare
în speranţa timpului.
Alături de tine
florile îşi cern parfumul
îmbătător
fluturii zboară cuprinşi 
de visări
crengile îmbrăţişate
topesc razele soare

Azi ești printre flori lăstarul
Unei flori ce-abia dă-n muguri,
Ori o frunză în frunzarul
Peste boabele de struguri...

Azi ești printre flori petala
Din corola de petunii
Ce doar noapte e regala
Floare din cununa lunii.

Azi ești printre flori mireas

astăzi

astăzi un cal a zburat pe cer

avea aripi de ceară și mânca jar

pintenii lui erau albaștri

trăgea o trăsură plină cu îngeri

astăzi parcă sunt năuc de-abinelea

văd numai cai verzi pe pereți

parcă aș fi dali să am o sută de ochi

sau gauguin cu o ureche

Aaa…

căscat ochii

când rătăcea liber

în tăcere, privea

cum se amestecau lucrurile

ca-ntr-o îmbinare de degete…

Răvăşit

şi cuprins de teamă

în gânduri cu vorbe trunchiate,

continua să citească

din vârful buzelor

cuvinte

ce dănţuiau prin faţa ochilor,

sătule şi nesătule

în acelaşi timp,

ca un mâl

ce se scurgea pe cărările lumii…

Ieri, iubito, ți-aș fi spus
Șoapte vechi de-o săptămână
Înainte de apus
Când chemarea ta mă-ngână.

Azi, de doru-ți ți-aș fi zis
Șoapte dragi de peste noapte
Când în visul meu din vis
Tu mă desfătai cu șoapte...

Mâine aș fi vrut să-ți spun
Ce ți-aș sp

Eu știu că păsările știu
Ceea ce noi, neștiutori
Ori n-am aflat, ori uneori
Aflăm târziu, mult prea târziu...

Eu știu că peștii știu și tac
Mai mult și mai demult decât
Noi oamenii care, oricât,
Nu știm ce știe un copac...

Eu știu că râurile țin
Tain

               - B -

Din brăduţu-mpodobit,

Cu beteală şi bomboane,

Buburuze şi baloane,

Un glob galben s-a ciobit.

Barbu, lângă brad acum,

Bate toba tare şi de supărare,

Toba bubuie – bum, bum !!

               - B -

Din brăduţu-mpodobit,

Cu beteală şi bomboane,

Buburuze şi baloane,

Un glob galben s-a ciobit.

Barbu, lângă brad acum,

Bate toba tare şi de supărare,

Toba bubuie – bum, bum !!

Lupii din noi ne devorează,
Hulpavi ne sfârtecă, ne rup,
Ne macină, ne escavează...
Şi eu în mine am un lup...

Hienele din noi ne-nşfacă
Şi ne strivesc flămânde-n colţi,
Ne rod şi sângele ni-l seacă
Prin muşcături de mii de volţi...

Acvilele din noi

Ars de febră și de friguri
Mă sfârșeam în abandon
Într-o lume oarbă, singur,
Ca un dumnezeu pe tron.

Numai suflete de ceară,
Duhuri ce-au murit în vis
Prin singurătăți de gară
Prinse-n goluri de abis,

Numai umbre în cortegii
De stafii în marș fune

Cufundat

într-o beznă nesfârşită

cu un chip

lipsit de expresie,

rătăcea în timp

căutând drumul.

A rămas o vreme în tăcere.

O geană de lumină venea…

În vremea

orelor de exaltare,

tulburat de bucurie,

şi-a domolit

glasul bâlbâit în neştiinţa

unei picături de sudoare aprinsă

ca o rugăminte fierbinte

de copil…

 De-a lungul vieţii pe drumul spre Iisus,

trecut-am clipe grele, uşoare am trecut.

Am tot urcat, apoi am coborât

dar Domnul l-am iubit,

nicum nu l-am hulit.

În drumul meu ce seamănă a dună

m-a însoţit mereu aceeaşi umbră,

cu mine a mers pe calea lungă-a vie