Blog

Când lăuntric şi fără ocol
urcă prin mine zborul înalt,
mă cutremur de teama ce-am avut,

de beau bucuria care mă cuprinde
şi-n lumină mă-mbrac.

Numai aşa gândul se-mpacă
ajunge pe treapta
pe care tu o urci.

Din mister voind să cobor
ceva se tot schimbă

Se-ntampla-n ziua de azi/Ca-n prapastie sa cazi/Fiindca sant unii,, destepti''/De la care nu te-astepti/Care-ti dau doar sfaturi,,bune''/S-apoi te graiesc la lume/Ca nu stii sa te descurci/Si borcanele le-ncurci/Dar aceia au uitat /Ca nu te nasti inv

nostalgii

învolburate gândurile mele zboară haotic

ca niște hulubi care sparg zarea

se rătăcesc într-un labirint bizar

le las să zburde până le cad aripile

apoi le adun și fac din ele povești de adormit copiii

sufletul meu înverzește și înflorește ca o a

Ce pot face, ce mai pot

Aş vrea să pot şi face

Dar îmi tace gândul pliat

Pe stări ascunse de mine

În tine

De mult

Acolo

Diluându-mă

Simt

Cum mă decupezi din goluri

Rupte

Deodată

Toate

Amestecate

Pierdute

Prin noi

Şi totuşi ne ţinem de mână

Maria

13.07.2013

Nu am ţară câtă ţară
Ştiu că trebuie să am,
Dinăuntru şi de-afară
Cu hotare de haram
Şi cu lanţuri ne-nfierară.

Nu am ţară câtă vreme
Vremile când lup eram
Şi nu câine care geme
Au trecut şi-n jug şi-n ham
Că rămân am a mă teme...

Nu am ţară câtă jale
Pent

Impozant, un lup sătul, cu o mină foarte gravă,

Mergea ţeapăn, apăsat, nici molcom, dar nici cu grabă;

Ţinând prudent diplomatul ce părea din scumpe piei,

Se-ndrepta spre primărie cu "gorile" şi "căţei".

.

Cu priviri maliţioase cătă spre copii desculţi,

Zi

Pictez norii
cu o ploaie de gânduri neînţelese
în pliul ce umbreşte setea de tine
ascund visul
lampion de dorinţă
între Luceferi

Rătăcim în clepsidră
nedescompuşi
ferecaţi în curgere
cu mirosul libertăţii din noi
ca două fire de nisip
protejate de vânt

umilinţe

sub tălpi descuamate de sentimente
la mal de mare
în agonia valurilor
sufocaţi
rătăcim
iubiri
şlefuite

legendă

unde e eminescu, veronică,

cu ochii lui nemărginit de mari,

în care tu cu-ntâia stea răsari

și-apui cu el când zorii se ridică?

v-am urmărit prin codri de aramă,

pe la văratic sau pe la copou,

erai înfășurată-ntr-un mantou,

iar el bea vinul rece de

Te închizi parcă-ntr-un dom
Dintr-un turn păzit de draci
Și-n bikini coajă de pom,
Cu cercei ca doi colaci
Și un piercing mic de crom
Te îmbraci să te dezbraci...

În rochița policrom
Doar atât cât să mă-mpaci
Înainte de-un sodom
Ce urmează să îl faci

Iar ce spune
prin cuvinte de miere alunecă,
de inima o curge
în vorbe.

În preajmă cu ochii plecaţi
altare de cărţi luminând,
infinite popasuri
la porţi de lumină.

Zile şi nopţi despletite
stau în genunchi
pe lespezi cioplite de piatră
şi-şi deplâng tăc

Cât mai am stropi de vigoare,
Picături de tinereţe
Şi o gură de licoare
Inima să îmi dezgheţe,

Nu voi înceta o clipă
Să-ţi cânt elegii cu lira
Viselor ce se-nfiripă
Şi să bei din elixir a

Cărnii-mi ultimă dulceaţă
Noaptea când delirul arde
În combust

Tu dormi, frumoaso, dormi, visezi
Ș-n vis te bucuri că sunt treaz,
Te strâng în brațe și veghez
Să treci frumos din ieri spre azi,

Din nopți de dor în noi amiezi
Și iar în nopți de vis să cazi
Când zână iar te întreupezi
În dulci plăceri și în extaz.

Flămând
tot strânge în sine
verdele mişcător,
dimineţi de iarbă înflorind.

Creşteri ciudate în cercuri de ceaţă
ape grăbite cheamă pe râuri.

Se rup de cer nopţi să deschidă
minţii puterea să-i crească
ş-o urcă pe trepte înalte,

de rămâne timpul flămând

frumoasa mea

este târziu, e în amurg,

pe mâini brățări de aur curg,

cu sâni involți, tu stai pe mal

și-ți cântă marmora sub șal.

frumoasa mea de dedemult,

îți caut glasul să-l ascult,

mă-ntreb de unde culegeai

suspinul chipului bălai.

te cat prin zbucium ș

Iubita mea de pe panou
De poze puse pe feisbuc,
Ești înger, muză, bibelou,
Eu doar un user pui de cuc,
Un anonim și vechi și nou
Fără iubirea-ți mă usuc,
Și-s un ne-făt-frumos erou,
Un ne-iubit respins, caduc,
Un eunuc...

Iubita mea de pe album
Exp

Chiar e mai plăcută clipa
când o spintecă
tăişul aşteptării,

de mă satur de bucurie
să-i aflu trăirea.

Şi nu mă opresc la pragul acesta
pe care şi orbii îl trec
pipăind lumina,

ard mai departe cu flacără,
la răspântii pun semne
şi plec.

Tot ce nu ştiu eu