Blog

Cu un aer de exagerată

absenţă, surâdea vag.

Părea numai o încordare trecătoare.

Răspundea întrebărilor nepuse

aruncând o privire indefinită,

reîntors dintr-o invizibilă depărtare.

Plimba o privire circulară

asupra realităţilor mărunte ale vieţii.

Cu re

VID  BEATIFIC

pe graniţa dintre lumi veneam către voi

tăind cărare în stâncă
adevărul
a muşcat tainică moarte din mine
alături de capre negre galopa pe licorne
(scutier credincios)
veneam cu flori de piatră împodobind urechea destinului
descălecăto

Clipe rătăcesc anotimpuri...

Avusese o clipă de emoţie.

Cu o atenţie profundă

tăcea să simtă nedesluşit,

ce se petrecea cu el.

Privea şi respira adânc, cuprins

de un sentiment neobişnuit,

neplăcut să se vadă

învins de tăcere

într-o senzaţie ascunsă.

Trăia fără dimensiuni.

Incapabil să se împotrivească,

o lacrimă tremura între gene.

Respirând sacadat şi grăbit,

se pierdea treptat

într-un clocot surd de căldură.

Obosit de efortul acesta,

săpa un surâs umbrit

peste capul aplecat

într-o mişcare a respir

tu înţelegi de ce tremură pădurea

când afară este atât de frumos?

ce i se-ntâmplă?

stii?

nu mă miră!

au plecat din ramuri doruri

zgribulite-n singur

de frig au căzut răni

pe alei de urme frumoase

în joaca de paşi

ai noştri erau odată

acum au rămas bătute cu pie

Mezina-n pumni ține-un motocel,

Ochi-avînd nedeschiși, un cățel.

- L-am găsit sub un pod, aruncat

Și de la neant trebuie salvat.

Plînge puiul – s-a uscat și lacrima –

Deznădăjduit: – Unde-i mama?

Omule rău, de ce ne-ai despărțit?

Nu ai pic de milă,

În soarele

ce trimitea o ploaie

de lumină,

o nelinişte îl muşca

lăsându-i trează

numai mintea tulburată.

Cu pas liniştit o ţinea în frâu

prin răceala sa

calculată.

te chem

te aflu

te ador

te cer

și te răsar

mi-e dor

te tem

te strig

de tine mor

te rup

te altoiesc

te ud

te gust

te birui

te exist

te beau

udând

al tău pământ

te cresc

dulce miasmă-n

bob de must

te nasc

botez

nebotezatei lumi

te ard

te venerez

te iau

te crucific

în cui

Nu plânge clipa noastră veche

Iubește sfânt doar ce va fi

Eternitatea mea, pereche

Când vom sfârși tu ai să știi.

Ne vom uita la rece timp trecut

Vis negru ne va fi fântâna vie

Prea tristelor silabe-n plânsul mut

De trubaduri uitați închiși în melodie.

Tai

Cu picioarele tăiate parcă,

să nu mai poată mişca,

învăluit de aerul rece

dădea din umeri

cu capul plin de gânduri.

În lumina

ce se strecura în suflet,

era lovit de răcoarea umedă

ce-i îneca răsuflarea.

Nu mai scotea nici un cuvânt

din gura bâlbâită de vr

 MEMORII  RITMATE

impurele ore despică

pe fulger cobor în abisurile mele

fir de argint

inima de foc pulsează materia foşnitoare

cârduri de vrăbii am condus 

printre măştile timpului împietrite

inspiraţii dezlănţuite

torente de ceruri au infiltrat în artere

Curiozitati din categoria alimente

Ştiaţi că două pastile cu ulei de peşte zilnic impulsionează creierul copiilor să se dezvolte în trei luni cât s-ar dezvolta în trei ani?

Un studiu realizat de cercetătorii italieni asupra populaţiilor din sudul Euro

Silindu-se

într-un chip lămurit

cu paşi domoli,

începu a se înăbuşi.

Stătea zăpăcit, adâncit

într-un chip ciudat

căutând

să-şi surprindă conştiinţa.

Închizând ochii,

începu să gândească

cu glas tare

în câte o clipă fugară,

să-şi răscolească

adâncuril

Plimbarea

Azi e sărbătoare, vom fi scoși la plimbare, afară din sanatoriu!

Fiecare a pregătit dinainte ce va lua cu el, bile de sticlă, fețe de chibrituri, pițigume, ce mai, toate comorile! Iar fetele aveau zorzonelele de dumnică și altele secrete pe

Cuibărită

în palma inimii

insula

apei cântătoare,

insula

apei pururi vii

Chiparoşii

spintecă aerul

curg şiroaie

arome şi lumini

Carnea

rotundă, aurie, a cuvintelor

se topeşte

Flămândă, privirea

şi prea-plinul tăcerii

dansează cu

zeii

albaştri, verzi, cenuşii

în ap

Într-o umbră de ironie

în bătaia unei raze de lumină,

stând în nemişcare

ceas cu ceas,

ar fi căzut

cu trupul tremurând

legănat de-aduceri aminte

în senzaţia de singurătate

ce părea că-i cuprinde

sufletul rătăcit.

Strângând din ochi cu furie,

plângea cu

Îmi iau doza de iubire

de  câte ori mă gândesc la tine,

din versuri mă hrănesc în fiecare zi,

noaptea ne iubim cu patimă- n Astral .

Dorul de tine  mă duce la izvorul iubirii

unde sub ploaia de pulbere de stele

ne-am potolit setea din noi

într-o toridă var

urcând mereu în visurile tale

încă mai trăiesc pe-acest pământ,

încă iubesc lumina și culoarea,

încă îmi place să mai cânt,

precum în zborul ei, privighetoarea.

septembrie pe șesuri a trecut,

toamna s-a-mbrăcat în haină nouă

soarele ne -mbie c-un sărut

cu