Era

râvnitor de linişte

în imposibilitatea fizică

de a tăcea

şi conştiinţa

îşi recăpăta echilibrul.

 * * *

Îngăduitor

cu ignoranţa altora

căci se născuse obosit,

privea minciuna

cu o nebănuită înfrânare

pusă în destinul

regulat de capriciile 

oamenilor.

 * *

Era cuprins

de un somn neliniştit

când copacii întunecaţi

atingeau cu vârfurile

cerul înstelat.

Simţea

cum se rupe un zăgaz...

 * * * 

Auzea

zgomotul neîntrerupt

al amintirii ce se trezea

nechemată în mintea sa.

Se simţea nelalocul lui.

* * * 

Începea să

Cu

ridurile

de pe frunte

adâncite

în buimăceala

primelor clipe de trezie,

se înfăşurase.

* * * 

În

aerul

devenit brusc

apăsător şi trist,

a scăpat

o exclamaţie uimită

în spatele cuvintelor.

Singurele

emoţii erau ale lui.

* * * 

Trupul

era zguduit

de spaime

când ume

Poezia ne-a unit iubito,

m-ai vrăjit cu versul suav,      

şterge din tine pentru totdeauna

cuvântul rece denumit tristeţe.

În nopţile de aşteptare, lungi

aud adierea vocii tale în inimă,

nu mi-o frânge ;

iradiază infinită iubire .

Transformă-n realitate v

Izbeşte-mă de mare,

o voi lăsa

să-mi creasca-n carne grote, adăpost

vapoarelor.

Izbeşte-mă de mare,

până când oasele

vor picura azur…

sirenele,

purtând pe braţe

leşuri sidefii de marinari,

vor aşterne pat

din plete verzi.

Izbeşte-mă de mare,

o voi lăsa

să creasc

Într-un fel

de mâl gros şi cafeniu,

arşiţa neobişnuită

îl epuizase

de parcă

ar fi luptat

să urce un deal...

Auzea

ezitarea din propria-i voce

când erupsese

în spasme de lumină

alb-albăstruie...

Nu voia decât

să se întoarcă la viaţa reală...

 * * * 

Încercând

să

poemul meu se pierde-n toamnă

poemul meu

 se pierde-n toamna

ce-și scutură frunzele

 pe umărul munților,

apele curg în eternitate,

buciumă codrul,

e vremea nunților.

cântă iancu

din șapte fluiere,

peste carpații noștri

 de dor,

se-aude doina

 prin apuseni,

toamn

Cu ochii minţii

privea în tăcere şi singur

zarea nedesluşită

din lumea agitată…

***

La umbra gândului,

sticlirea disperării

palidei reproduceri

în puterea privirii…

***

Simpatia pentru deprimare

era sprijin lacrimilor,

gândurilor nerostite.

***

Lumina scăpă

ating cu gândul geamurile tale

Ating cu gândul geamurile tale,

Vreau să te văd cum păru-l despletești,

În grațiile de mișcări agale

Eu aș ghici de vreai să mă iubești.

Nălucă sfântă din poemul meu,

Distanța dintre noi se face fulger,

Mă rog în gândul meu

Simţi

că îl apasă ceva

pe piept.

Erau întrebările mărunte

ale vieţii

ce nu-i dădeau

pace.

Cercetând cu privirea

vopseaua decolorată

a vieţii....

de soare,

trase adânc aer în piept.

 ***

Pornind

de la premisa nebuniei

în permanentă schimbare,

înghiţi aer cu greu

în

 DORINŢĂ  RENEGATĂ

doream

ecuaţie absurdă

prinsă de-un grind de urzică

să nu mai fiu cotropită sălbatic de cavalcadele

dorurilor pestriţe

să mă locuiesc tăcută şi cuminte

perimetru exact

ordonat după o matematică a cerurilor

în insectarul creeaţiei

prinsă

dor

Marea clatină ape violet

ce frumos…

Ce frumos se face noapte,

Ce frumos se face toamnă,

Ce frumos visele mele

În trecuturi mă întoarnă.

Ce frumos mai sună frunza,

Ce frumos mai bate vântul,

Trec cucoarele pe zare,

Iar prin inimă, cuvântul.

De când mie îmi sunt eu,

Umbra mea trece p

Ridicând din umeri

într-un surâs dispreţuitor

negândindu-se la nimic,

îşi bătea joc

de remuşcări şi scrupule.

Fără gesturi, tăcut,

continua plimbarea…

Simt muşcătura durerii
când urci trupul
pe scara vremii bolnave
pe care o ţin
şi simt cum îţi tragi sufletul.

Cel iubit înţelege
şi-l mângâie
ca pe o parte a sa.

Cred că n-o să mai aud
sunetele înalte,
cineva-mi plânge-n auz
cântece vechi
pe care nu le-am fred

Un soare blănd, de dimineață,

Ne pune calde mîngîieri pe față

Și în suflet ne aduce alinare –

Stînd în fotoliu, pentru relaxare.

Pătrățel, nespus de fericit,

S-a-ntins și doarme liniștit,

Dar A.J. are chef de joacă

Și cu liniștea, deloc, nu se-mpacă.

Ap

În lunga partidă de tăcere,

îşi urmărea conturul trupului.

Umbrele deveneau neprecise în jur,

în tresărirea pupilei

ce urmărea în gând

să-şi întoarcă faţa

spre drumul care nu ştia unde duce.

Rămase aşa cum era.

Timpul trecea uitător

şoptind din când în câ

Când raza de soare-mi înţeapă retina,

Îmi tremură pleoapa, se lasă în jos,

O geană se-aşază pe-obraz şi-mi vesteşte

Norocul ce-mi bate la uşă sfios.

Emoţia fierbe în trupu-mi – clepsidră,

La gândul că timpul acum a sosit

Să-mi pună în braţe speranţa-mplin

O ÎNTREBARE!

Ce ai putea să-mi dai tu mie,
Să am prilej de bucurie?
Dă-mi zâmbetul tău cald,
Privirea în care să mă scald.

Dă-mi câte o simplă mângâiere,
A tinereţii veche adiere,
Să-ţi dau în schimb iubirea mea,
Pe care o simte inima.

---
NU TE RECUNOSC!

N