Blog

Ce este chipul?

Mulaj demiurgic din pieliţă fină,

Scânteiere de stea

În afund de retină,

Arcuri ascunse mişcând maxilare

Când buzele simt că ne doare.

Ce este chipul?

Adâncul din infinită oglindă

Unde viaţa îşi umple

Repetată clepsidră,

Vrăjitorul ce măşti

Deșteptați-vă, dormirăți
Somn de boală fără leac,
Vreme-n care zămislirăți
Monștri, bestii peste veac.

Dar treziți-vă, lipsirăți
De la propriul prohod
Vreme-n care risipirăți
Conștiința de norod.

Vredniciți-vă, iubirăți
Mai mult nesimțirea lenii
Vreme-n ca

Cununa Vieții 

poezie [ ]
Poem spiritual-religios 

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 
de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ]

2013-07-19  |     | 

 Din tăcerea mea
Alege doar o literă,
Ia-o 
Să fie ca o fereastră deschisă 
În acest cuvânt 
Doar o privire lasă
nu, nu trebuie mai mult
Ca să vezi furtuni 
Când lăuntrul meu îţi spune te iubesc
Fierb neîntâlniri 
Răsună în strigăt
În lacrima ochiulu

balada visătorului

fă-mă, doamne, fiu de drac,

îmbătat cu flori de mac,

mândrele ca să mă-nvie

cu miros de iasomie,

iar la răsăritul lunii

să mă scalde în petunii

și apoi să mă blesteme

în ocări de crizanteme,

de poate, să mă-nvelească

cu frunze de îngereasc

Deșteaptă-te, Țară, românii ți-i strânge
Și mână-i în lupta cea sfântă și dreaptă!
Trezește-ți eroii cu patria-n sânge,
Semnalul din bucium și clopote bată!

Trezește-ti din moartea de cuget bărbatii
La lupta pe viată si moarte de tară,
Ridică-te Ta

Pe sub o punte legănându-se,
trecea râul de sare
spre ţinuturile ratăcite de timp
cu pietre aşezate la răscruci,

drumurile purtau numele lor.

Prin mine se scurgeau temeri ciudate,
vertebrele-mi ardeau topite pe jar
şi nici urmă de durere,
mai degrabă u

Pe un colț de stâncă, uitat și de zei,     

Într-un bordei cu mulțime de puradei,      

Stă și se bocește tânăra pirandă

Și-njură soacra-n gînd, să nu s-aprindă,

Că și-a trimis cilediul, încă din zori,

S-aducă „udătură” pentru sărbători,

Iar cînd noaptea

tot mai străini suntem străino

tot mai străine gura ta și ochii

tot mai străine gândurile noastre

tot mai străine clipele din paradisul

nostru tot mai străină seara când ne

 îngânau plopii foșneau veciei

scăpărând prin frunze sub cerul lunatic

tot mai stră

Voi, poeți din cărți de școală,
Ați lăsat în urma voastră
Însăși Poezia goală
În suplețea ei măiastră,
În trupețea-i necarnală...

Cine să se-nvrednicească
Fără har, fără simțire,
Fără slovă românească,
Să mai scrie cu iubire
Tragedia eminească?

Cine

Încrezători
ei caută-n viitor
rodul seminţei pus.

Se bucură iubindu-l
de moartea n-o mai aşteaptă,
o uită
şi se închid într-un cerc
cu razele luminii stăpâne
peste mugurii tineri.

Înălţându-se vlăstarii
ochii lor îi mângâie,
loc le fac în inimă,
de gri

E oare prea absurd să-ţi fiu oarbă fereastră,
Sau vântul năruindu-se-n  pustiu?
Te simt în suflet însă nu te ştiu,
Nici luna nu decide soarta noastră.

Sunt uneori ca iarba, doar paşii îţi mângâi
Şi când te sui la tine în cetate
Iubeşte-mă cu-a ta singurăta

Normal că  eram ca un fluviu, de un verde intens!

Cel mai intens galben

Metamorfoza gelozia îmbrăţişărilor tale

Scăldându-ne albastrul clipei

Scufundaţi în dragoste,

Veşnic flămândă,

Flămânzi

Şi noi

Din noi

Curgeam

Storşi de lacrima

pîrguită

Pe ţipătul care nu m

Mi-am aşezat sufletul în zbor
pe aripile păsării de seară
îndemnând-o să nu uite
inima în care am fost fraţi.

Şi nopţii i-am cerut
să-mi răpească stelele şi luna,
umbră să nu lase,
împreună cu el să fiu.

Când întunericul o să se pună
pe o singurătate-n

te regăsesc în ultimul strigăt cu care

un pescăruș orb închide porțile mării,

apusul  încă fumegă,pescarii inerți,lunatici

pe o anonimă insulă a Paștelui,

așteaptă femeia,nu le-am spus

că ești aici,uite pașii,uite vorbele,

pescarii rîd,vinul le soarbe sîng

lorelai și marea

te sărut mare și-ți cuprind orizontul în brațe

lorelai s-a făcut frig vino la mine să-ți arăt

munții de valuri în care se scaldă ocheanos

marea se mișcă precum un uriaș ce se naște

 din genuni străpunge timpul până-n vremea

 lui ulise cân

Antologia de suflet „Nu uita că eşti român!” (vezi aici), lucrare ce a văzut lumina tiparului la „Editura Agaton”, poate fi considerată, pe drept cuvânt, o veritabilă Biblie a celor ce cugetă şi simt româneşte. Cu cele 352 de pagini, cuprinzând cânte

Plângeţi bieţi români, doar plânsul
V-a rămas neimpozat,
Vi se pregăteşte strânsul
Lacrimilor pentru stat
Printr-o lege pe de-ascunsul
La guvern şi la senat...

Plângeţi bieţi români, amarul
V-a rămas neforfetat
După ce în tot calvarul
V-au minţit şi