Blog

revolta zeilor

în afară de dionysos zeii se revoltă toamna,

atunci încep războaiele lor,

atunci începe identitatea arderii de sine,

atunci semnele faraonice ies la iveală,

atunci moare lumina și se-ncarcă privirea de solstiții,

galbenul rar al frunzelor z

În ceaţa ponosită,

când ceasul zboară

spre nicăieri -

ţipătul morţii

se-arată

la vărsare

ispăşind păcatul

nedesăvârşirii acestui

pământ

în care curg…

Obosit

de bântuirile vieţii

pe urma gândurilor,

mi-am aşezat

trupul să se odihnească

la trunchiul unui vişin.

Mi-am lăsat

şi pantofii departe

de trup într-un lan

la o leghe distanţă

să mi-i fure vântul

şi eu să dorm o clipă

că nu-i mai am

să mă poarte în zări.

dacă aş fi femeie... durea-m-ar capul!
mamă, ce ravagii aş face!
m-aş păstra blondă, dacă aş semăna cu mama
ori m-aş boi, dacă aş semăna cu tata,
cu o fiertură de frunze de nuc,
că n-aş vrea să fiu decât ecologică,
cică.
dar unghiile nu mi le-aş bag

Ca de atâtea alte ori, trec şi azi prin faţa bisericii de la marginea drumului. Iisus e tot pe cruce, de dinainte de veci. Nu vine nimeni să-i coboare trupul, să-l ungă cu miresme şi să-l înfăşoare în giulgiuri parfumate. Crucile din stânga şi dreap

Când timpul

cade în adânc,

adorm

la gândul trăirilor

promise…

în cuvânt.

Lumina tăcerii

preotul

tânăr

tată din Tată

Sipet în fântână

Câteodată,

apele

se dau la o parte

tăcerea

dă glas

cereştilor sfere

cândva o să văruiesc gardurile

IATĂ LUMEA

Dumnezeu

ostenit de risipiri

întoarce încă o filă în arterele cărţii

lumina despică apele facerii

şi se respiră

pruncul deschide gura abisului

şi ţipă

Pamflet
V-ați întrebat vreodată ce este-ntr-o gentuță
Din piele... nu contează. E-adevărat, drăguță...
Și pielea, e și ea, un bobuleț mai fină...
Dar nu atât, să-ncapă, în prețul de-o mașină ?

V-ați întrebat vreodată, o rochie de mireasă,
Ce dedesupt

noi, visătorii

noi, visătorii, în noaptea de toamnă,

visăm o lume ireală în munții carpați,

se scutură frunza prin vise de codru,

suspină învinsă ca niște soldați.

din ce veac am răsărit pe pământ

în ochii lunatici ai acestei lumi  orbitoare?

umbra toamne

Mă uitam

pe la tâmple

şi vedeam

printre firele

de-un alb-argintiu

altele

de-un negru

aprins

să mă bucur

acum

cât mai e timp

că-ntineresc

pentru

viaţa de după

ce casă din pământ

împodobit

cu flori viu colorate

şi-un vişin

în rod

hrăneşte

în zbor

păsări.

Rămâi

In 1873, exploratorul australian William Goose a descoperit in drumurile sale din nordul continentului, in apropiere de Alice Springs, o colina spectaculoasa de un rosu aprins (in structura sa se afla oxid de fier), si, nu departe, un lant de stanci

niște hoți

noi niciodată nu ne facem temele,

poate din neglijență sau avem trac,

credem doar visele, (crede-le, teme-le!)

ne învârtim pe vârfuri de ac.

astăzi spre seară la trocadero e jale,

mi-e dor de-o țuică (vai, voi copii!),

e târziu, doarme un crin

azi... 
vreau să-mi împart 
sufletul în două 
jumătatea de ieri 
când eram doi 
și cea de azi 
când suntem (încă) 

asculți? 
mi-e dor de clipa-aceea 
sculptată în tăcere 

și strâng în pumni 
oceane de iubire 
știu... 

sufletul nu se împarte niciodată 
la doi 
pentr

Bălteşte

o lumină scursă

din felinarul afumat

în verandă peste oase

şi măruntaie-n ruină

cu-o urmă de creier

din umblătorul schelet

al celui ce-aşteaptă mâine

răspunsurile întrebărilor

de azi.

sonet fără rimă

toamna aceasta se-așterne pe câmp ca o leoaică ce șade la pândă,

acum toate mânăstirile bat clopotele de sfânta parascheva,

s-au deschis și berăriile și oamenii ca-n picturile

 lui brughel, râgâie, beau și mănâncă,

între nord și sud nu se