Blog

Mă pierd în timp

scriind cu sânge.

Pe cărări nevăzute,

printre spini

ţipătul morţii se-aude…

venind.

Marea

    e Venus,

           VICTRIX

pat de nuntă,

şi sicriu

pentru somn lung, înconjurat

de păsări şi avioane

prăbuşite

încă

din pântecul matern

marinarii-şi

visează adormirea în apele ei,

cu ochii plini

de peşti lascivi,

corăbii

şi perle visătoare

provă cu provă

                                NEBUNUL DIN VIS

Copilăria e un tărâm al visului.

Eram cam de cinci ani,un copil mic și fricos; mergeam adesea prin pădurea Piscului cu cei de seama mea să culegem flori sau să explorăm acel tărâm necunoscut al codrului

Mi se întâmplă uneori

să casc. Şi casc,

deşi nu vreau să dorm

mai mult decât am să pot

să mă trezesc…

Mi se-ntâmplă.

Uneori.

eminescu, colț de rai

eminescu, colț de rai cu păduri și dealuri sure

cu miresme-adormitoare și cu ochi ca două mure,

eminescu, zbor spre aștri, dor din dorurile mele

coborând din timp, din ceruri printre falnicele stele,

eminescul meu din vise, fulger d

Întins pe pământul

acoperit de-al frunzelor covor,

foşnetul galben al toamnei

îmi cuprinde

sufletul şi gândul obosit

de-al vântului…vuiet.

Tremurând, mă trezesc

cu ochii împăienjeniţi de lacrimi

uitându-mă cum zboară… timpul.

O NOUĂ PRIMĂVARĂ

Edenul se va muta pe Pământ,
Să ne bucurăm iară şi iară,
Că acesta este tărâmul Sfânt,
Suntem într-o nouă Primăvară!

Concert de grauri prin nuci,
Poveşti de iubire cu guguştiuci,
E multă schimbare pe afară,
Lumea spune că e Primăvară!

M

De teamă

că trezindu-mă,

realitatea

mi-ar părea prea crudă,

beau, mănânc, aud, văd

şi mă-ntreb

dacă nu cumva …

visez.

În mine cade toamna cu frunze ruginite,

Mă invadează păsări lipsite de culoare,

Un cântec moare-n suflet cu plânsul tremurat –

S-a-mbolnăvit pădurea de-atâta aşteptare.

           Se-nvolburează vântul pe valea dintre ani

 Şi în păduri miroase  a frunze

Sunt ziua ce cuprinde infinitul trăirilor  din noi

Imensitatea clipei când zborul e întrerupt în toi

Sunt umărul sprijin pe care poţi plânge

Când durerea şi tristeţea inima îţi frânge

Tu eşti cheia iubirii ce-mi deschide inima

Ploaia caldă de vară ce-mi

elegie

nu mă lovi vântule cu frunzele plopului nu mă lovi

lasă toamna să curgă prin mine ca un vin de cotnari

lasă-mă să mai ascult privighetoarea nu mă lovi dorule

lasă-mă să mai ascult un concert la trei viori

nu mă lovi toamnă cu tristețile tale-ances

Spune-mi toamnă, unde pleci

când bat vânturi reci şi seci,

când ninsoarea stă să cadă

verii tu-i compui tiradă!

Iar când frunza mea uscată

stă pe-un ram bătut de soartă,

nu te-ncumeţi s-o priveşti

căderea să i-o opreşti!

Spune-mi toamnă, glasul tău

e lăsat de

Ridică-i, Doamne, pe Români,
din valurile învolburate
ale acestei lumi,
din această pretinsă ştiinţă.
Că toate le vin acum pe dos 
şi nu văd că se învârt 
într-un cerc vicios.

Ridică-i, Doamne, pe Români,
pelerini la Aroma Cerescă,
cu lumina în suflete 
şi cu

Simţeam

o bucurie ascunsă.

Copil fiind

am învăţat să înot.

Acum

intrat în oceanul uman,

văzând cum

prea multe suflete

se împingeau

spre prăpastie,

mi-era mai uşor

să-l traversez,

să ajung

la capătul oceanului.

Ai grijă...

vântul tace pe gânduri

înaintea furtunii

apoi sărută cu patos

ordinea dintre ziduri.

de ce mi-ai smuls ancora

ce mă țintuia crud de liber

valurilor înfuriate din larg

doar să mă înalți?

Ai grijă...

vântul tace cu șuier verde

de prea rădăcină...

în seara asta, cerul

conține doar o stea

unde-au fugit cu toate

în fabrica de nea?

în seara asta, drumul

nu are intersecții

unde să fug de ea

de mă dă pradă nopții?

în seara asta, focul

plânge cu vâlvătăi

unde să-mi ard norocul

în gol de ochii tăi?

în seara

La capătul timpului

înclinându-se

periculos şi adânc

într-o odaie cu molii

şi fantome

cu umeri subţiri,

freamătă

de sângele lui

orizontul

dintre cuvinte.

Pentru un pumn de vise ne-mplinite

mi-am scos frânturi de viață la mezat

și în adânc de ape nesfârșite

am aruncat pietriș!...Și-acum mă scald.

.

Pentru un pumn de viață greu trăită

am strâns în mine multe amintiri

și-n ochii care văd că-s obosită

se oglindes

Fărâme din creier

poruncesc

unei mâini supuse

legănării

pe lângă-un trup

inert, neras

şi ciufulit dimineaţa

dup’o noapte

de somnul nesomnului,

să pun-o cârpă

pe schelet

să-l spele

şi să-l îndrepte

spre ieşirea

din lumina

ochilor

pierduţi în orbitele

orizontului ne