Blog

Femeia, esenţa creaţiei,

clepsidra timpului,

clipa de linişte,

momentul de mediaţie,

ispita tuturor vremurilor, mărul discordiei,

fructul interzis, dulce reverie,

fantezia nopţilor de vară,

misterul ascuns în gândul fierbinte,

şoapta nespusă, arsă pe buzele

Cu o vagă

amărăciune pe buze,

glasul surd redeşteptat

din calmul de până atunci,

cu neaşteptate lacrimi în ochi,

cu puţină nedumerire

într-o nedefinită

expresie de copilărie,

cu un sentiment nedesluşit

de întârziere,

avea gust de trezire amară.

A rămas fără

Încercând

să alunge gândurile,

asculta cu încordare

o rumoare

continuă de şoapte,

aruncând o privire grăbită

începutului de zâmbet ceţos...

la poarta sufletului

se aprinde o lumânare-n pâlpâire

în umbra dimprejur

acum în adormire

aripi cu zborul frând se zbat în lacuri sângerânde

în jocul umbrelor mişcătoare

descifrez  neînţelesele tăceri pierdute

ce se împletesc  cu amintirile născute

 în şoap

Va veni vremea femeilor
în care vei cerşi
în genunchi

adevărata iubire.

Ele îţi vor arăta întunericul
fără stele, fără lămpi
iluminat.

Te vei ridica-n picioare,
cu vorbe subţiri vei spune:
în matriarhatul tău
mă simt împlinit.
Amin!

dincolo de cuvinte

sunt valurile cărunte

ale timpului pierdut

în liniştea

spartă de gânduri

bucăţi rupte din mine

dincolo de viaţă şi moarte

de blândele sau durele sortiri

dincolo de cuvinte

se naşte un destin

care evadează din viaţa

paralelă a minţii

ca sânge

Pierdute genii pe apa sâmbetei

O şulfă bătrână cu peniţa-n mână

desena cuvinte mute pe margini de munte

la gura izvoarelor infestate cu uraniu

femei nurlii

un ochi colo o buză-n coace

se scurg la canal chipuri

parade de ţâţe

expoziţii de coapse

zâmbete la su

Când se despărţeau munţii de invidie
râul dintre ei devenea vijelos,
ochii îmi tremurau în orbite
de prea mult peisaj crud şi sălbatic
neîncăpător în tot ce ştiam.

Eram un adolescent
vinovat pentru căutarea altor pătrate de viaţă,
dincolo de ce se ved

Minutele se scurgeau încet.

Minţit

până departe,

privea fără să răspundă,

imposibila reîntoarcere

spre trecut.

Venea din ploaie

cu un gust de trezire

tulbure din somn.

Se întâmpla să se trezească noaptea.

Ameţit

de încordare

privind mereu

în sus

cu ochii

adânciţi de nesomn,

incapabil

să articuleze o vorbă,

cu o linişte potolită,

cuvintele

rămâneau

nerostite.

Albastrul gol de necuprins
mare de opal îmi era
închisă cu ţărmuri de ceaţă,

ruptă-n fâşii de vapoare

şi porturi libere de vămi.

Când peste ape răsărit
soarele pupă dimineaţa
pe fruntea cu rouă.

Pe când numele tău amintea
de un ţinut depărtat şi exotic,

LUJER DRAG DE FATĂ MARE

Ochi incendiaţi de stele

Şi cu râsul, o candoare,

Lujer drag de fată mare,

Ca o plantă vorbitoare,

Tu silabiseşti iubirea

Şi încerci s-o-nveşmântezi

Cu miresme şi splendori,

Cu parfum de subsiori.

Sapă dragostea în tine

Cu agate şi rub

Să  mascheze

neliniştea

cu o clătinare obosită,

din cap,

arunca o privire grăbită

cu expresia

de căutare încurcată.

Deschidea

uşor buzele

cu oarecare neglijenţă,

rămânând pironit

cu un surâs

aburit.

Înecat

sub un val

de indignări,

umblând năuc

pe străzi,

asculta

fără curiozitate

departe, în adânc

gestul lui slab

ce îl oprea...

vă las poeme triste moştenire
când soarta aripile mele a frânt
când în şuvoi de lacrimi
vorbeam despre-o iubire
ce Dumnezeu sfinţind-o
a dus-o în pământ

în versuri dragi, eu, azi aprind făclia
cu strălucirea ei să lumineze Sfintele zidiri
alin durer

în noaptea gândului închis
cu lacătul părerilor de rău
din infinitul cu lumină în care zace
mântuirea
din cupa împlinirilor rămasă goală
privirea se închină razei sfinte
în care se ascunde azi
nemărginirea

cerul a înflorit cu lacrimile mele
spre păm

Pe când eram cu tălpile pe jar
tu-n mine focul stingând,

dincolo de noapte ajunşi în gol
margini la lume nu mai aveam.

Însămânţându-ţi rana
cu steluţe gălbui,

am rămas cu tine
în ţinuturile acelea străine,

având în gând cuvântul Domnului
şi o lacrimă de

Părea un afluent

rătăcit pe drum.

Neobişnuit să înfrunte

privirile intrigate,

din neatenţie

sau indiferenţă

cu răsuflarea tăiată,

într-o tresărire nervoasă

de spaimă şi de speranţă,

cu o mişcare măruntă

tresărea

la gândul insuportabil

în rotirea lentă

a am

Primea

cu uşurinţă

dintr-o adevărată

neputinţă

de a uita,

o sumă

de gesturi mărunte

ce păstrau

un aer particular

dincolo de ele.