Blog

când m-am trezit Dumnezeu
dormea cu mine în pat
pe jumătatea lui
din rădăcini de lumină
creştea ca un Făt Frumos
o dimineaţă ce se hrănea cu
ultimele respiraţii ale nopţii
încercam să evadez din mine şi
prin fiecare rază să devin fereastra
pentru zborul de mâ

Noaptea sfântă ...

Femeia mea
e ca o apă străină
pe care o beau de sete
şi nu mă satur.

Ea s-a retras în mine,
stă-n cuvintele pe care le spun,
între minciună şi adevăr
cu dreptul de veto
la piept.

E unică şi celestă mai mult,
mântuită-n simboluri
sub care alunecă prin p

Doamne Iisuse
poezie [ ]
Mântuitorul Lumii

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ]

2009-08-29  |     | 

Iisuse,
Nu-mi da bogăție
Dar nici sărăcie,
Dă-mi te rog
Razele din inima Ta... Cea Vie,
Dă-mi

Întoarceri subite de privire

răsăreau deodată în vorbire

ca nişte gesturi obişnuite.

Se jena de repeziciunea

cu care îşi pierduse

cu totul intimitatea

şi aştepta o impresie

să schimbe câteva cuvinte

cu puţină nepăsare în succes.

I se păreau neliniştit

Cu privirea nedumerită

se ridica cu zgomot

să privească mai departe

aducând o undă de mister

din primele timpuri.

Cu ultimul surâs

trecea-n cuvânt

o taină

să cutreiere nopţi întregi

cu un fel

de nepăsare amuzantă

în fiecare privire

îndelungă şi străină.

Crucea iertării noastre
poezie [ ]
Mila Domnului
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ]
2009-07-12 | |

Din mila Ta, Cea Preaânaltă Doamne,
Ne-ai trimis, Vlăstarul Tău pe cruce,
Să ierți păcatele a

Aprindeţi candelele toate,
În noaptea asta-i Învierea!
Dormiţi pe zi, staţi treji la noapte,
Vine Iisus cu mângâierea.
¤¤
Aprindeţi candelele toate,
Căci mâine este Paştele!
Fiţi fericiti... tu soră, frate,
Domnul vă ia păcatele
¤¤
Aprindeţi candelele toate,
P

imn

strigă timpul după mine să-l aștept, dar el se duce,

nu mai pot să stau de-o parte, încă-mi bate rana-n puls,

urcând golgota spre moarte, răstignit Cristul pe cruce,

tot privindu-i tragedia, multe lacrimi au mai curs.

nu mi- e frică de cuvinte, ele

Deşi în şoaptă,

vorbea cu aprindere în treacăt

după o zi întreagă pierdută

cu figura ştearsă.

Buimăcit de soare,

doar fruntea ridicată

îi aducea

puţină inconştienţă

atât de absentă,

temându-se

de tăcerea lui.

Îl ajuta să regăsească,

deşi pierduse între

Ascuţită suferinţă.

Din primele timpuri,

indiferent şi pierdut

se căznea

să reconstituie

fiecare detaliu

din depărtata zi

ce revenea

serios în privire

cu imagini

din aceeaşi

dezordine copilăroasă.

Rămase o clipă pe gânduri...

Adoră cuvântul în sine
mai presus de cele spuse de el,
mielul tăierii
prevestitor al învierii prin milă
c-o lacrimă arsă.

Înclină mai mult paharul
să se verse picăturile!
Ofradă morţilor aduse
pentru vinul proorocit să se bea.

Clipele se simt aduse de

În ţara asta frumoasă
a numelui meu,

porţile sărutului
pe sub care trec
au stâlpi de piatră,

deasupra o ladă de zestre
plină cu istoria neamului
trecut prin nesfârşite încecări.

Pe când stau la masa tăcerii,
idei de păsări vor purta zborul
de voi rămâne

Să poată retrăi

momentul exact,

se pierdea

în mulţimea

acelor figuri

nesigure.

Cu întâiul

cuvânt schimbat,

se oprea intimidat

de bătaia regulată

a gândului

ce-nfiora.

Nu se mai auzea decât

tăcerea acelei nopţi

suprimată

în memoria lui.

Erau

distanţe de netrecut

cu figuri indiferente

ce se refugiau

aruncând

un cerc alb de lumină

din cuvinte fără întoarcere

simple şi irevocabile

în singurul gând care speria

şi trezea din senin

lacrimi retrase grăbit

într-un ritm cât mai nesigur

al uno

Unde sufletul cunoaşte înălţare
prin versurile unui poem,

am simţit cuvintele înţelese şi fericite
cum pătrund liber în inimă,
urcă-n memorie gândul cel iubitor
născând mai multe vise
decât pot să împlinească.

Realizează pe ultimul ce urmează
când mă v

Căinţă

a trecut înaintea mea

sub buldozerul sulfuroaselor griji
drumul crucii s-a nivelat
doar abisul ar mai putea urca un zenit prăbuşit
la bursa valorilor
năuc
mă caut în spaţiul gol dintre coaste
ochiul ciclopului întoarce arsură păgână
în vert

 Într-o lume necunoscută,

cu trăsăturile devastate,

observa ciudăţenia situaţiei.

Distanţe

de netrecut

într-o penumbră

protectoare,

sporea

senzaţia de nelinişte.

Se temea

de dezordinea morală...