Blog

A dat un pas înapoi

de uimire când fâlfâirile

în vânt se-nşirau

dintr-o mândrie exagerată.

Pupilele se pierdeau

risipind monotonia întunecată

cu pas grăbit apărând sincopa

din complicaţiile plăcerii.

se revărsa,

se scurgea…

În colţul gurii

un zâmbet chinuit

plutea confuz

într-o atmosferă sumbră

cu speranţe pierdute

înăbuşite de obişnuinţă.

În şoaptele undelor

părea învăluit

de-o melancolie urâcioasă

ce trimitea valuri mărunte-n

malul alunecos

cu ramuri moarte

din întunericul dep

După ce se coc cireşele verii
cosesc iarba,
respir mirosul fânului copt,
nu mă tem de somn
nici de sărutul tău pe gât,
o pată roşie
ce-mi rămâne pe inimă.

Nu ştiu să număr
câte bucurii se plimbă pe retină
de-mi amân plecarea.

O boare cu iz de tristeţe

parcă ieri

parcă ieri am văzut chipul tău în oglindă

era desenat de picasso într-un degrade galben

pusă în în lanțuri de lună te legănai

ca o metaforă agățată de o minte diabolică

într-un fanar murdar de-atâta lume

parcă ieri eram cavalerul de la mancha

ce

Adâncit

în fundul capului

cu pupilele şterse

în colţul pleoapelor,

contemplând dormind

cu întreaga substanţă a fiinţei,

când teama

se transforma în nerăbdare,

se aşternu tăcerea

ce se scurge

în palma umedă

spre trofeul suspendat…

lumina.

Lumina verzuie

a amurgului

tulbura

voluptoasa plăcere

a gândurilor

din umbrele întunericului,

şovăind

între teama

şi ura abisală

când aburii serii

se înălţau.

Mâinile tale mari,
mângâierea nu ştiu să o facă,
umerii puncte de sprijin
mă inhibă.

Noaptea în care am căzut pradă
un fel de eliberare,
dintr-un cerc cu un rezultat
dintr-un contur de forţă.

Teama de animalicul instinct,
trupul meu fragil,
mimat de ca

baladă profană

pe-un picior de plai turbat

unde cad amanții-n iad

hai de-a ala, hai de-a bala

să-ți deschei doamnă sandala

să te trag în iadul meu

ca să guști ciorbă de zeu

cu gura ta de argint

tare-aș vrea să mă alint

ochii ce mă amăgiră

parcă sunt cer de Pa

Emoţia părăsea

profilul uscat

tors monoton.

Într-un soi de voluptate,

intra pe vârfuri privind

cu o imensă mirare,

scoţând ţipete scurte

din inima zbuciumată-n

limpezimea unei senzaţii

în lumina… focului ce arde.

Târşind

printre detalii

imaginea tulbure

din adâncuri,

înecat în ceaţă

de vagi conversaţii

într-o înlănţuire

întâmplătoare

ce arunca

umbre lungi,

se aşeza

cu gesturi obosite

privind cerul

printre degete.

Întâmplările devorate împreună
ne-au făcut mai comozi unul cu altul,
ne-au desprins de pereţii scorojiţi,
să trecem umăr la umăr peste obstacole
încât jumătăţile noastre de teamă
învaţă să depăşească simptomele bolii.

Nimic nu ne mai poate opri
de pe

1. 
   

   După ce

   m-au arestat

   
   

   Primul lucru

   pe care

   l-am

   cerut

   a fost

   
   

   hârtie pentru poezie

   
   

   Stupefiat

   gardianul

   a-nceput

   să ţipe

   
   

   Şefu

   
   

   este unu-aici

   care trebuie

   dus

   la

   spitalu de nebuni

   
   

   Apoi

   m-am

   născut

   
   

   Costel Zăgan , Ode gingaşe

   

( necunoscută sursa de
inspiraţie )

Te-am căutat în fiecare zi
ce mi-a ieşit în cale
cu-n surâs
eu o întrebam de tine
ea şi-ascundea privirea
într-o rază, o parfumată floare
sau chiar în palma
cerşetorului
ce număra cu grijă
puţinul mărunţiş
...

N-am ezitat să

o efigie

un soare orbitor ca o muzică

bate-n vitraliile dragostei o efigie cerească

himerele fug cu noaptea

și rămâi doar tu lunecând prin vise

ca un ochi al pustiului

spre luceferii ce se sting

pe corzi de clavecine

înfrunzind primăvara

cu vocile lui april.

În timpul ce trecea,

vântul şuiera

zburdând indiferent

prin vâltoarea

dezamăgirilor vieţii.

Idei vagi

sub lumina crudă.

Licăririle amurgului

aruncau dâre

de lumini colorate

picotind

la marginea apei

în tonuri… cărămizii.

Trebuie să uiţi
singur obligă-te s-o faci,
nimeni nu-ţi spune cum şi de ce.
Viaţa din obiecte-i iluzie perfidă,
te agăţi de o creangă uscată
ca un spânzurat de norocul divin.

Poate reuşeşti pe altă cale
ieşirea din cadavrul în care ai intrat,
cu clipe

catrene de primăvară

Sună dangătul tăcerii

Glasul dulce- al primăverii,

Picură suspinul lunii

Peste cumpăna fântânii.

În grădina mea de vise

Se aude pare-mi-se

Îmbrăcat în foi de aur,

Noul musafir, un graur.

Sună clopotul cel mare,

Asurzind întreaga zare,

Lu

Mistuindu-se

încet,

căzut

pe gânduri,

ochii păreau

că se ridică

spre tâmple.