Blog

O zi de primavară

Cad ploi îmbibate  de dor

Din albele flori de cais

Se lipesc pe-al inimii por

Împletind din lumină un vis

Clinchet suav de ghiocei

Zumzet de albinuţe pe flori

Ploaie de lumini, albi brebenei

Suflete iubind, arzând în fiori

Sub a soarelui

Brazii sunt crunt decapitați, de Crăciun

Ne spun mocnit, poveștile triste la sobă

Fuioarele gri, ce ne amintesc despre fum

De ultimă așchie, din prima nezisă vorbă.

Brazii jelesc, uscat, despre verde ce-a fost

Chiar de sunt încărcați de atâta lumină

Bărbi

Fierbinte și negru, pustiu

Lipsit de speranța diurnă

Plângea un gol în târziu

Călcând pe vid, fără urmă.

Zbateri de timp, fără de tac

Zbiară secunde, ucise-n ecou

Cum mototolirea apei din lac

Îngână valul din nou și din nou.

Cataplasmă sărată pe rană

Zăpadă

Se desena lumina

de-a lungul leneşelor

fâlfâiri de aripi

din întunericul nopţii

înnegrite de vreme

într-o linişte plină,

zumzăind umbra

glasurilor din aburul

respiraţiei … stelelor.

În tremurul undelor

cu faţa întoarsă spre întunericul dinăuntru

şi lanţuri făurite de obişnuinţă

de-o minte goală şi îngrozitoare

într-o lumină descrescândă

trebuie să-mi amintesc… să respir.

știma nopții

pârâiaș cu apă rece

tot la vale apa-ți trece

și în valurile tele

iese mândra să se spele.

își spală picioarele

ridicându-și poalele,

ce văzui, ce nu văzui,

eu la nimeni n-am să spui.

vine-ncet pe lună plină,

furișată prin grădină,

calcă rar prin

Tinerețea, amețitor, îți curge-n vine,

Umbrind priviri ca un soare-n pisc de stîncă,

Cuprins de sfială neputînd decît a spune:

O, perfecțiune!, zadarnic dar, fiindcă

Sărăcia te scoate din casă, în disperare

Să pui pe masă un coltuc de amară pîine,

Odrasle

Cu buze fierbinți cămila așteaptă
din adăncul sienei, un verde aprins;
pe lungile-i pleoape, un bob iar desparte
gândiri de gândiri,
amiezi de amiezi.

Pustiul înalță un munte fugarnic
și visul se zbate-ntre stelele reci;
un geamăt uitat se pierde în ș

vreau să scriu …

vreau să scriu câte-un poem în fiecare zi

dar când m-apropii de masa de lucru

cuvintele se ascund de mine prin firide

camera capătă culoarea cerului vioriu

și mâinile mele se prefac  mărgăritare

iar eu mă risipesc în bobițe de nisip

dintr

După o meditaţie sumbră

într-o dimineaţă ceţoasă,

cerşind dispreţul

unor sentimente sălbatice,

au picat lacrimile

punând obrajii aprinşi

în poala soarelui

cu umbrele şi lumina

ce-n zbor

se succedau rapid

într-o înseninare de-o… clipă.

Floarea singurătăţii

într-un amestec

de cuvinte plate

tremurând în adăpostul ei

de pământ,

zăcând într-un extaz

de nemişcare

cu ochii

rătăcind timid,

adumbrea

marginea drumului

gâlgâind … gândurile.

Azi îți colind de mare dor și drag

Un cântec vechi, care-ți va spune

Despre miros de brad și cozonac

Din al tău suflet de culcuș, minune.

Să plângi râzând, să dai în pârg

Lacrimi fierbinți de sfântă orhidee

Să-mi depeni tu, poveștile pe rând

Din plinul suf

Pedepsesc vântul

La zvârcolire,

A profitat prea mult

De, liniștite, pletele tale.

Condamn lumina

La flacărăruie,

S-a bucurat prea des

De blândețea-ți din ochi.

Oxigenul

Te-a sărutat destul,

Așa că, azi, îmi țin

Răsuflarea.

21 12 2012

ȘTEFAN OANĂ

fluturii stau prinşi cu bold în insectare
toţi, doar păreri de aripi şi-au lăsat pe ramuri
bobocii stau crăpaţi
fără zborul lor nu vor să înflorească
nu vor

musteşte zumzet în florile de colţ
stâncile albastre în pietre-ascund brânduşe
iar ghioceii,

Moartea-i prezentă tot timpul,
oamenii nu se lasă,
toţi vor să rămână mai mult,
anotimpul cheamă viaţa în fiecare zi.

La întrebări sunt multe variante de dat
şi-i destul de greu să cauţi
ori să te fixezi asupra răspunsului potrivit.
Temerea vine întot

Pe ciorna simpl-a vieții, suntem pete

De nonculori cu ochii larg deschiși

Din toc, cernelurile stau acum să fete

Pierdute linii interzise de proscriși.

Cădelnițe cu jar de lemne rare

Descriu fuioare albe pe pereți

Organizând perdele, din petale

De fum, ilu

Tu, pană dulce, pierdută-n căutare

Vino să îți descânt deochi de zbat

Copilule uimit, încă mai ai picioare

Pământul plânge surd de al tău drag.

Nu-ți arde tâmplele prea reci, de stele

Mângâie-ți zbuciumul înalt, de nori

Vino să creștem înzecita necădere

De

O femeie-n largul minţii
Tu eşti tot ce nu mai este,
O madonă-n prag cu sfinţii,
Dragoste întrr-o poveste.

Şi în marmură cioplită
Ai surâsul de Veneră,
Poţi cumva să-mi fi iubită
Într-o viaţă efemeră?

Poţi trăi în poezie
Ca-ntr-o piatră ce scânteie,
Să

Îţi place să te joci cu timpul
Arc faci din el şi arunci cu secunde
Sfere de foc prind
Mâinile fierbinţi de ale mele secunde
Mai tare frig
Se aprind neîntâlnirile trimise
Ard dorinţele

Scrum

Dacă n-am să mă întrec cu toate
Să ajung înaintea lor
La t

roscolnikov în siberia

sunt vinovat, sonia, am făcut crima,

iartă-mă, dragă, de mă iubești,

hai cu mine prin acest vis al pribegiei

să gustăm din durerile lumii

în siberii amare, să-mi spăl păcatele

să-mi spăl mâinile murdare de sânge

căci la izvoarele sty