Blog

țărmurile care mă cuprind
se pierd între a fi și a avea
unul se întinde spre amiază
în celălalt un fluture se înalță
asemeni unui curcubeu
cu aripile îndreptate spre cer
ca și anotimpuri ele sunt
situate la distanţe egale
țărmul de la amiază
ocupă ochiul stâ

Linii paralele inegale

definesc drumuri

permisive sau nu.

zebră necălcată încă de lei

rumegând viață și moarte

în dungi verzi înclinate în sus.

eternitatea e început de infinit.

izvorul din sânge de miel

inundă fierbinte linie de cuțit

gâlgâind roșu șiroaie

Fripturica mea gustoasă

Mami te-a adus pe masă

Din cuptorul cel burtos

Unde te-ai prăjit frumos.

Eu am să te pap pe toată

Că sunt tare-nfometată

Și frumos îți mulțumesc

Fiindcă mă ajuți să cresc!

Știi? Am să te mușc nițel

Măi friptură de vițel!

Poate că te

Pisicuța mea tărcată,

Doarme ziulica toată

Se mai mișcă când i-e foame

Și pe urmă, iar adoarme!

Seara însă se trezește

Și la scotocit pornește

Prin cotloane și prin tindă

Șoriceii ca să-i prindă!

Caută prin rămurele

Ca să prindă...păsărele!

E ușor, că-s ado

Rămurica ”Uța-Uța”

S-a-mbrăcat în flori de măr

Și așteptă albinuța

Să se-ntoarcă din lung zbor.

În pahare roz, de floare,

O așteaptă cu nectar,

Îndulcit cu stropi de Soare,

Ca să i-l ofere-n dar.

Până vine albinuța

Stă la sfat cu-o rândunică

O alintă, și-o

Soarta e o prăpastie în care cădem

numai dacă privim prea mult în ea

(Lucian Blaga)

La mine-n suflet, locul tău era,

Cu timpul, l-a ocupat singurătatea.

Fără de tine anii îmi sunt grei,

Ce să mai fac de azi, cu anii mei?

De lângă mine-ai fost nedespărţit;

Ai

Saitul Cronopedia a scos până acum 2 Antologii de Amprente temporale, a venit şi rândul să se scoată şi Antologie de proză scurtă.
Pe această cale care doreşte să fie publicat în această antologie de proză scurtă vă rog să îmi trimiteţi prozele într-

,,Sufletul nostru e o urnă în care închidem cenuşa patimilor stinse” (Octavian Goga)

Te-am căutat pe tine şi dragostea cea sfântă
Şi-am dat în viaţa mea, numai

să porti
singurătatea
durerea ei tăcută
prin miile de gânduri
prin zile fără soare
s-auzi țipând tăcerea
din liniștea ei mută
fără să simți
cum timpul
te macină... și doare
când somnul ți-e pierdut
prin umbre
nopți de-a rândul
și cerul greu

lirismul meu

câteodată lirismul meu se varsă în aripi de ceață

prin păduri, prin parcuri, prin izvoare, prin munți,

prin cântec de ciocârlii și joc de căprioare,

 prin floarea de cireș, prin floarea de tei,

prin mugurii tăi din care vor răsări magnoliile

acum, nu mi-aș dori

decât să-ți sărut, antibiotic

antiseptic și profilactic,

durerea din rădăcină de cicatrice

ce încă n-a murit,

acolo în barbă...

să-ți mângâi cu drag

frământările prelungi de mâini

în vremuri cu ploaie și vânt

ori cu soare degeaba.

masând e

Mi-e dor de tine ca de mine,
Copil fiind şi prea sfios,
Ca de un tren ce nu mai vine
Şi trebuie s-o iau pe jos.

Mi-e dor de tine ca de mine,
Când am furat primul sărut,
Ca un parfum ce-abia se ţine
Din florile ce-au dispărut.

Mi-e dor de tine ca

Se pregăteşte o furtună

în amurg:

aerul atârnă ciutură grea;

norii au colţi de balaur;

frunzele, încă nu veştede,

se aruncă-ntr-o horă bezmetică,

ielele, nebunele;

e-atâta dor de viaţă în furtună,

atâta viaţă

necuminte,

pe tăişul cuţitului,

încât liniştea

Uneori suntem trişti,

bănuiala că focul iubirii

şi-a pierdut flacăra

ne obsedează,

mintea devine

iscusit regizor

al unor scenarii

care tulbură gândirea

Uneori suntem trişti,

uităm atât de uşor

nopţile de dragoste

sub cerul căptuşit

cu stele, luminat

de melancoli

Dacă mă va săruta,

îmi vor crește gleznele

spre zbor neîmpiedicat

sau brațele-mi vor deveni

imitație de pene

din lemn de plumb?

privesc uimit, tăcut, nemișcat

încheietura de deasupra

de călcâiul vulnerabil

să simt sărutul vorbind

despre lacrimi dulci

și scut de

golgota n-o urcăm singuri

golgota n-o urcăm singuri,

luăm pe cineva cu noi,

un boem de trei parale,

printre fulgere și ploi.

e grea crucea din spinare,

s-o cărăm singurei-cuc,

ne trebuie ajutoare

vreo femeie, vreun bărbat,

care s-a născut năuc.

ne alegem din

Liniştea dimineţii fu străpunsă, deodată, de un vacarm de nedescris. Ţipete de oameni şi schelăituri de câini. Imagini de Apocalipsă! Unii de la geamuri strigau: ”Lăsaţi-i în pace, răilor! Cruzilor! Aşa se procedează?” Alţii mai realişti(sau care au

Incet, încet, braţul tău

mă cuprinde uşor tremurând,

în timp ce îţi înlănţuiesc mijlocul

şi mă cufund în catifelarea palmei,

ce-mi răcoreşte tâmpla;

Privirea-mi alunecă

în adâncul ochilor tăi,

rătăcindu-mă în fiorul

cald şi uşor ca o briză al buz

 

,, Formarea corpului haric ’’
…de 2000 de ani, mijlocul ideal pentru purificarea unui loc, precum si pentru purificarea aurei, consta in rostirea celui mai puternic Nume din Terra aurica – Numele lui Iisus Hristos. Daca o singura persoana ar rost

La Casinó,

la masa de ruletă,

pierdem toţi;

cei mai sălbatici,

disperaţii,

se mută în camera

capitonată cu roşu,

în care se joacă

ruleta rusească;

dar orbii,

când trag la ţintă,

se nimeresc doar