Blog

Când în genunchi uscați, adânc mă îngropa

Durerea spin, a crucii mele grele dintre umeri

Mi te-ai născut, ca vis și caldă foc, tu steaua mea

Și ai avut răbdare, ca nașterea să-mi numeri.

Pe când, cu părul smuls, din trunchi și fără vină

Ecoul mă lovea mo

Se târăsc 

Cu țepii uscat-veștejiți, înfipți

Înspre jos

Dezflorirea

E rușinea bobocului viu

Prea infatuat

De hârtie

Sunt rădăcinile putrezite

Pe dinăuntru

Din apă

E drumul spre înecare

Și atât de albastru 

Note strâmbe sunt

De simfonie atonă

Și surdă

Calea spr

Îşi sorbea

îndelung

toate lacrimile

oră cu oră

să simtă

pe

îndelete

cum moare.

Trăia pe el

din el…

From within

Was sipping

for long

all the tears

hour by hour

to feel

at leisure

how he dies.

Was living on him

from within…

 traducer

Clipind

parcă

din ochi,

privea cu o uimire neliniştită,

molateca voluptate -

picătură cu picătură

a

vieţii.

The drop of the life

Apparently

blinking,

with a restless astonishment

was looking at

 the feeble voluptuousness –

drop by dr

Copacul dragostei

Tu eşti copacul ce-şi înfinge cu vigoare radăcinile în pământ

Eu, bândeţea care-ţi atinge frunzele, adierea de vânt,

Picăturile de ploaie ce cad pe pământul însetat

 În nopţile de vară cand norii  pe cer au umblat

În hoarde furioase al

Cu

genele lungi

şi lăsate în jos,

căutând dincolo de amintire,

printre manifestările dezordonate ale vieţii,

plin de haz,

privea iscoditor

câte o stupiditate uriaşă

ivindu-se

din neantul gândurilor

devenite forme,

mergând de acolo-acolo

în transparenţ

Ochii

priveau cu o expresie nătângă

câte o prostie dezmăţată

cu farmec ciudat şi impunător.

Dansa în bătaia vântului.

Folly dance

The eyes

with a foolish expression

were looking at a shameless folly

with a weird and imposing charm.

It was dan

primăvara durerilor noastre

de ce mergi omule cu capul plecat

privește la soare privește la lună

noi suntem povestea cu finalul neterminat

murind cu ghiocelul în mână

a venit primăvara durerilor noastre

superb fericirea zboară pe lângă noi

avem fluturi în

Să ne împletim vorbele

Cu calme răsărituri

Și să le dăm la cuptor

O zi plină de lumină.

Să ne înflorim zâmbetele

Înmuiate în curcubeu

Și să le punem la uscat

O zi plină de vară.

Să ne rupem brațele

Și să ne tocim palmele

De prea multe îmbrățișări

Cu mângâiere

Înțesat de fantome

Și plin cu tristeți

Orașul gri plumb

Ne-a pierdut

Demult și iremediabil.

Străzile soioase

Urlă a pași grei

Fără odihnă

Nici măcar ploaia

Nu mai are loc de noi

Populăm un oraș

Fără de cer

Și fără pământ,

Copii orfani

Înfiați prematur

De betoane.

2

Trupuri descărnate atârnă-n spânzurători,
sufletele mizează pe încarnare,
zilele s-au despărţit de nopţi.
Un poet îşi scrie moartea pe geam
deschide fereasatra şi fuge,

în oraş oamenii îşi poartă bolile,
nu merg la spitale rămân închişi în ei,
îşi dră

Raiul pe cealaltă parte ne-a catapultat în moarte
Frunze vai pline de toamnă banii zilnic ne condamnă
Ne-nvârtim în jurul cozii toţi şi genii şi nerozii
Unul dacă face-un pas altu-l trage jos de nas
Unde naiba te trezeşti te dai înger între peşt

ANNEI!

Frumoasa mea din vis, cu ochii ca un mur,
Se-ntoarce iar la mine cu un surâs şăgalnic;
Se-aşază cu sfială privind tot împrejur
Şi mă cuprinde-n braţe, iubindu-mă navalnic!

În fiecare noapte, sfidând sfârşitul vieţii,
Coboară lângă mine din lumea

Într-un colţ,

stăpânit de patima vremurilor trecute,

era azvârlit ca nefolositor,

visa la ziua când va fi dat

de o naivitate aproape ironică,

să înşiruie în rânduri

precum grămezile de pietriş

de pe marginea drumului,

fiecare amănunt

cu neputinţă de

Cu faţa scofâlcită

cerceta în tihnă,

pipăia,

privea norii rostogolindu-se pe cer

exprimând un amestec de forţă

să strecoare o zare de lumină.

Nu se auzea

niciun

zgomot.

Noiseless

With sunken face

was searching with leisure,

was touching,

închinare

ce frumos ard sânii tăi

în odaia care-alunecă-n noapte,

parc-ar fi două vâlvătăi

ce se sting cu săruturi în șoapte.

sub aceste două comori,

bate tainic ceva nevăzut,

galbeni de aur, sunători,

într-o inimă dragă de lut.

între cearceafuri ești un l

Când îți mușc

Nesătul, sufletul

Și adânc

Din brațe-mi răsare

Plină, îmbrățișarea

Neclipită

De priviri flămânde.

Când îți gust

Nerăbdător, timpul

Și avid

Din buze îmi crește

Împlinit, orizontul

Neterminat

Dar plin ochi

Despre tine!

14 11 2012

ȘTEFAN OANĂ

Umed tremurat, speriați

Ochii limpezi de ciută

Clipesc nevinovați și se-nchid

Horcăitul e ultima vorbă

De sacrificiu timid.

Caldă e carnea

Ce-i mai trăiește

Ochii, delicatesă de lup

Catedrala-i plină de foame

Suflete albe acolo se duc.

Pământul are o gură im

Eu te-am întors din drum
femeie plecată din gânduri o vreme,
am să pun visul meu peste visul tău
o ventuză vindecătoare de inimi.

Prin întinderea albă cu ninsori de gală
caii destinului ştiu unde s-ajungă.
O ascunsă revărsare de ape-n ocean
străluminâ