Blog

nocturnă

liniști stelare,

lumi fără nume,

clipe barbare

ce vor apune,

fețele lunii

șoapte de umbre,

pe vizduri sumbre

cad în fântâni.

un cer marin

albastru-lin,

stele zglobii

brodează ii,

ape ce curg

triste-n amurg,

vor curge-n mări

în depărtări…

așterne-mi,

doamn

miroși toată a femeie

aninos de lapte dulce

gura a parfum de fragă

alintându-se pe buze

ochii sunt două ferestre

larg deschise către cer

trupul unduit de trestii

ce ții vântul la hotar

ești tu o minune-a lumii,

dar nu știi, nu ai habar!

pui sărutul sus pe cruc

nu mai vreau

nimic, niciunde,

nicicând, niciodată.

nu voi mai plânge,

doar voi râde cu vântul

voi vorbi cu florile

cu ploaia am să joc leapșa

alergând uimit, picăturile

și cu stelele

frate de lumină

am să fiu.

lumea să-mi strecoare

în palma întinsă

și credulă

lac

 De-am să păşesc o Clipă

De-am să păşesc o Clipă în Lumea mea de vise

Am să găsesc drumeagul ce duce la’Nceputuri

Când mă primeau Profeţii cu braţele deschise

Iar brazi semeţi şi trainici formau în juru-mi scuturi.

De-am să ajung o Clipă pe un tărâm de la

 crâmpei de vis

astăzi

m-a izbit puternic uşa amintirilor...

deşi eşti atât de departe, îmi eşti

atât de aproape. îţi simt ocrotirea...

şi mă învălui cu aripile iubirii

dându-mi speranţa că voi regăsi

copilăria pierdută în geana amintirii.

mâine,

am să iau f

Un gândăcel

Un gândăcel s-a furişat

La mine în odaie,

Că era ud, înfrigurat

Şi speriat de ploaie.

L-am luat în mână - uite-aşa! -

Cu grijă şi iubire

Încep cu-o frunză-a-l înfăşa

... Să simtă ocrotire.

- Cât eşti de mic! Te-ai rătăcit?

Unde-i a ta mămică?

De ce

Nu-mi spune… știu
Am fost acolo
La marginea gândului tău
Știu fiecare cuvânt…
Și gesturile
Tăcutele taine din ochii tăi
Am văzut visele
Multe le-am visat amândoi
Și gânduri…
Semănau leit
Ți-am recunoscut tăcerile
Le știam pe de rost
Aproape destrămat

M-am născut înainte ca eu să exist…
Când pe lume, veniri, nu erau fără rost,
Doar în pântecul ei am găsit adăpost.
Am venit, din păcat, ca un fluture trist.

Drumul meu, fără zbor, doar un mers chinuit,
Îngrădit doar cu spini, fără urmă de flori,
Dimine

Iubito, hai în sihăstrie!

Că prea se duce viața de haram

Și de iubire - cât se scrie!,

Dar nimeni nu mai dă pe ea un dram.

Să tragem înainte la un han,

În vin să înecăm cele lumești;

Lăsa-vom la hangiu ultimul ban...

Ce spui?, îți las trei nopți să te gând

Suntem un amestec de iluzii
în descifrarea eternelor confuzii,
mereu aceiaşi de veacuri
ne risipim printre fleacuri,
mereu aceiaşi, dar cu feţe noi
ascunşi dup-aceleaşi nevoi...

Căutăm alte şi alte senzaţii
încercăm să percem sublime vibraţii

Ce mai faci, îngerul meu?

Greu îţi este, mie greu,

Două suflete pustii

Când scriu eu,

Când tu, îmi scrii...

Şi-nţelegem dintr-un vers

Cum trăim al lumii mers,

Cu iubirea ne-mplinită,

Printre file, răstignită...

Iubire, anotimp trecut,

Lacrimă pe ochi durut,

E

Trag în piept,

mare...

șoptesc fluturi

pășind lumină.

adorm vis

înșel coșmar

și zbor

floare de cireș.

mor vibrând

dulce sevă

și gust iubire

pe nor.

mai mor încă odată

căci îmi place

să mă renasc

și să sufăr cronic

de viață.

31 03 2012

Ștefan Oană

Pe drum de zări

– Cu dulci chemări –,

Pavat cu flori,

La capăt de lumină,

Doruri-s ce suspină.

Floarea, din primăvară,

A trecut o vară.

Floarea-i fructă rară,

Crescută în seră.

Legată de ram, voinţa

Îşi clatină neputinţa,

– Sterilă-i e sămânţa –

Că n-o