Blog

Mi-a zis badea că nu doare,

Dacă-i dau o sărutare

Și mi-a spus, într-o doară,

Că-mi fură gura deseară.

Dup-o scurtă socoteală,

Am intrat la bănuială:

Oi fi prima, cu-ncercatul,

Sau minte, nerușinatul?!

De ți-s buzele crăpate

Și se doresc sărutate,

O să

Tuuuuuu,

unde ne-am pierdut  sau nu ne dăm seama

ca prin noi am ajuns atât de departe

spune

de unde să încep

că nu ştiu cum să  te-aleg dintre gânduri

toate mă dor şi mă dori

iar chemarea e strigăt disperat

m-auzi?

ştiu că m-auzi

simt asta

îmi spui

să nu uităm

Zugrăvea

lumea cu ochii holbaţi

de parcă ar fi fost scurşi peste zid.

Cu trupul

în mână şi capul

în gură

încercând

să se stăpânească

strângând din fălci,

se cufunda în gânduri

privind la râul ce se prăbuşea din cer.

Leoarcă

de sudoare umezindu-i pleoap

               lui Neculai Enache

Cu privirea

înălţată spre ceruri

măturând picăturile de ploaie,

se pierdea în zare

cu limba ce-i atârna peste buze

pândindu-şi conştiinţa.

Îşi simţea capul

golit de orice gând:

Durerea este o ispăşire…

The e

Mereu acelaşi vis, pe mine mă încearcă,
E doar o-nchipuire, o simplă amăgire?
Au fost atâtea nopţi rămase-n amintire...
Iubirea mea din visuri, prea repede îmi pleacă!

Şi noapte după noapte începe să apară,
Acum stă multă vreme - până în zori de zi!
S

Priveam prea departe
nu vedeam măareţia din gânduri,
glasurile se prefăceau în tăcere,
sunetele căpătau forme în catedrale.

Orizontul era un arc subţire,
cupolele oraşului se desprindeau,
urcau rotindu-se prin aer.
Pe semne niciodată n-au simţit întun

Cu

capul

lăsat într-o parte,

cu părul spulberat

de adierea stârnită

de bubuitul tunetului

printre norii întunecaţi,

sorbea lacom aerul călduţ

bâlbâindu-se mai tare ca niciodată

căci

desluşea ca prin ceaţă

cu sufletul ce se aduna în el însuşi,

luminiţe…

Peste moartea

cu chipul unei nopţi adânci

se aprinde

lumina unei dimineţi neştiute.

În cel mai cumplit impas,

începu să clănţăne din dinţi

înălţându-se în vârful picioarelor

într-un instinct tainic

ce coborâse din creier pe ochi

cufundat in bucuria a

Doamne ce dor mi-e de tine
Nu ştiu unde să mă mai ascund
Peste tot
Suntem numai împreună
M-auzi iubire?

Când te-am văzut
Erai grăbit
Dar ochii-ţi
Nu, nu plecau
De bucurie
Iar eu săltam de parcă prindeam fluturi
Şi petale
Şi flori
Şi câmpul
Nici numai

simfonie

noaptea cad stele-n ruină

pe boltă câte una se-anină,

se-aude cu glas nepătruns

un clopot sub cerul  de sus,

calea lactee, potecă de drumuri,

se vede prin aburi și fumuri,

în noapte suntem doar singuri,

cuprinși de sălbatice friguri,

se strecoară lu

Se împerecheau zilele
cu nopţile pe asfalt;

dedesubt,
pământul îşi apleca urechea,
universul conversa cu stelele
şi nu se înţelegeau
asupra anatomiei lor
în care dorea să intervină
cu incizii adânci.

Se întămplau fenomene
care le influienţa mersul,
lum

Cum ninge nu mă mai vezi
zăpada face sânge rece în oameni,

sub troiene îngeri morţi,
păsări plâng neputincioase şi strigă,
cerul nu ajunge la ei.

Pădurile par umbre închise cu garduri,
se ascute degeaba securea
drumul e rău şi lupii-s flămânzi.

Pun ochi

Într-o

atitudine plină de măreţie

ţinându-şi capul între mâini,

se plimba agale.

I se părea

că aude voci

ce ieşeau din pereţi.

Începu

să-şi dea

ochii peste cap

tulburându-i cu desăvârşire

reflecţia

lipsită de sens…

Irrational reflection

With

Cu fruntea

năpădită de sudoare,

cu pomeţii

obrajilor uşor înroşiţi,

pleoapele

lăsau să se vadă

globurile ochilor.

Îl apucase un fel

de  teamă…

Fear

With his brow

invaded by sweat,

with the cheek bones

slightly reddened,

the eyelids

allowed to be seen

the

Răsturna-m-aş răsturna

mândro peste umbra ta

cu noaptea din carnea mea

s-o frământ să crească stea

Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote

visele
mi le-am pus cu grijă în batistă
ca pentru drum lung
şi am plecat
secondată de câini vagabonzi
ca după stăpân
mergeau
după urma de sânge
pe diguri din sare
prin lacrimi lăsate matcă de fluviu
aşa am ajuns departe
spre mijloc de mare
caut

Deziluzii

Se ascunde lumina în iernaticul gând

Zările se întunecă pentru-o clipă

Rămân în urmă inimi suspinând

Sentimente, disperări, fluvii în risipă

Şi vântul desparte cohortele în două

Durerea se strigă în partea cea stângă

Speranţa ce moare încet, îns

   O încăpere veche.

Parfumul unui vis pierdut şi-a lăsat amprenta în colbul aşternut pe mobilier. O peliculă proiectată permanent pe un ecran inexistent.

Pe spătarul scaunului, un ciorap negru de mătase suspendat ca un şarpe inert zace alături de o cr

Circumscriu

Rădăcină de pământ

Frunzelor uscate

Ca o horă verde

Și vie, să tremure.

Circumscriu

Norii plini ochi

Cerului prea albastru

Ca un dans nupțial

Desculț între ape.

Circumscriu

Curcubeul în palme

Să-mi adulmeci

Dulce și albă

Culoarea.

04 11 2012

ȘTEFAN OA