Nimic nu-i infinit
înainte de a fi finit,
un fel de a înmulţi stea cu stea
universul
şi apoi de a crea altele paralele.

Cum se înmulţesc gândurile
până nu le mai cuprinzi,
cum clipele compun timpul
şi picăturile oceanul.

Cuvintele se-nghesuie şI ele în cărţ

Unghiurile se desfăşoară ciudat
ca într-un alfabet cu semne
venit dintr-o scriere nemaiîntâlnită
descoperită-n pământ.

Insemne pe tăbliţe arse de lut!

Prea multe lucruri îmi scapă;
o ceaţă-i deasupra de gânduri,
din semne un înţeles s-a trezit.

Câştig tot ma

Cunosc un om care are în
inima sa o pasăre de argint
în ea locuim noi, ceilalți
privirea sa ușor întoarsă spre sine
se sprijină pe pereții înalți ai sufletului
unde se află un curcubeu cu aripile
ridicate spre cer
până acolo sunt și hotarele toamnei,
in pie

Eşti oaza mea de linişte

Sublim motiv de fericire

Un înger ce aduci iubire

În sufletul care  renaşte.

În fiecare zi, în fiecare noapte

Numai la tine mă gândesc

Pe calea viselor pornesc

Spre insula iubirii deportate.

Te caut mistuit de-adânci fiori

Cu tine v

Am chef de joacă:

să fie un semn de iertare?

Mă arunc în joc,

dar curând, înţeleg

că jocul se desfăşoară

în jurul

Lasă-mă cum sunt
trecător peste oprelişti,
un vântură lume care vântului
nu-i întoarce spatele.

În fiecare zi de sună cineva,
tu eşti femeia pe care o aud
o găsesc în gând
strălucind.

Atunci ştiu,
când mor câte puţin,
arzi ca o lumânare la icoană
şi-mi mâ

CĂLĂTORI SUB COLŢUL DE CER

Mi-am aşezat visele – petale de flori
in palma ta.
Şi am şters lacrimile in amurgul
luminat de stele.
Incet , durerea s-a stins
in ploi reci căzute peste noi.
Un paradox bizar…
ne cheamă şi ne desparte iar.
Suntem stropii de ploaie

primul drum

dinăuntrul nostru:

o lumină de ploaie.

ca un arc magic

înflorit în culori

de dulce durere

dată în vis.

zâmbetul tău

rupea cerul, în stele

cu cald de ochi goi

de preaplinul sărat.

mi-ai udat căderea

să nu se rupă în jos

cu sudoarea din tălpi

neumblate s

“Lumânările se aprind cu lacrimi”, şoptea bunica, seara, îngenuncheată la icoană.

Bunica mirosea a busuioc, ca şi icoana.

“Şi cum se sting?” întrebam eu, neînţelegând de ce e nevoie de lacrimi ca să aprinzi o lumânare.

“Nu se sting, doar câteodată, cân

Ca un râu care curge

Când mi-ai auzit prima dată vocea,
ca un râu care curge, ai intrat ca în transă,
un glas din adâncuri ți-a spus: " - Hai, vino cu mine,
căci, altfel, te vei ofili și muri, știi bine că,
odată cântărită inima, la marea judeca

Creatia video:Angela Iosif

O lovitură de moarte
la cumpănă nopţii,
cu scântei de sabie
în nevralgicul punct,
învaţă oamenii să moară.

Fântâna din ochi
rostogoleşte după umăr vântul,
să-mi spulbere
aripile deschise pe nisip.

Râul cu mişcări de şarpe,
câmpia cu apa la glezne,
fugă

Zgomotos pierd consoane

printre degete tremurânde

strânse la gură.

cad jos și se sparg

în cioburi de cuvinte

nepronunțate.

vocalele îmi ies lacrimi

dar nu văd de care...

se roagă de jos, să cânte.

meșteresc patru pereți de creier

să le țină împreună

să nu le m

mai ieri te căutam în acelaşi loc de întâlnire

numai al nostru
de atunci doresc să-mi fii orhidee albă

doar albă
ca în lumina ochilor cu lacrima zămislită-n dor
să-ţi apar din orice nuanţă
frumoasă
când m-ascunde roşu spre oranj
sau când devin şi g

Bun-găsit!
Am găsit această informaţie, destul de importantă şi anume că Internetul va trece printr-o schimbare majoră.
Cum toată lumea îşi doreşte schimbare (în bine), şi Internetul doreşte creşterea numărului de adrese IP pe Internet dincolo de lim

am venit aici

trântind ușa neființei în nas

fără nici un regret

respirând nevinovat

în plâns, prima clipă.

am urlat puternic

și chiar frumos, la viață

lăcrimând deja

despre sfârșit inevitabil.

m-am agățat de sân

cu gura flămândă

de drum spre sfârșit.

trăiam să t

Cum astăzi e duminică
Ori weekend - cum alții mai zic,
Mă întind, la o adică,
N-am niciun chef să mă ridic.

Îmi trosnesc vreo două coaste,
Un cârcel mă încovoaie,
Gura îmi dă ghes să caște,
Toate-n mine se îndoaie.

Întind pielea de măgariu,
(Cic

Dintr-o pocnitură biciul lui Dumnezeu
naşte scântei,
focuri aprinse pe muchii
cu femei desenate
ce-şi implantau sub piele
neîntâmplări.

Nu-şi mai vedeau rotundul în cerc.

Poate vorbesc din exterior,
gânduri interzise
prind contur pipăibil
şi clipe agăţa