Blog

GUSTÂND NEMĂRGINIREA

 „La început era Cuvântul,  şi Cuvântul era cu Dumnezeu,

 şi Dumnezeu era Cuvântul”. (Sfânta Evanghelie după Ioan)

Mă-nalț spre tine armonie pură,

din cupa ta să beau adâncul infinit

al veșniciei sacre-a primului venit

ce s-a dezis de

S-a pornit război, aud chiar la știrile din crâng
Zumzăie umbrarul tot, paltini și-un salcâm nătâng
Parcă-n aer simt miroznă și de izmă și de nuc,
Ies pe prispă și desculță, uit de toate și mă duc!

Am uitat de gustul dulce, amărui și-nțepător,
Beau

                  Pierderea monopolului de putere occidental în prezent, dă de gândit mai departe atât Europei cât și Americii. Trăim în Europa și asta spune foarte mult. Milioane de  români muncesc și trăiesc în Diaspora, fie în Europa,  fie în Amer

La Mulți Ani, Maria!

Multă sănătate, Maria!

Tăcerea poate spune multe
Cuvinte ce-n noapte înmuguresc
Și izvorăsc din ape nesecate
În zorii zilei ecoul lor ne cheamă.

Răsună-n zare glasuri de copii
O picătură divină de surâs nevinovat
Și uiți clipa ce-a zburat pe lângă tine
Când soarele ne p

Iubite, în orașul nostru a revenit iarna;
Doar tu ai uitat drumul de-ntors.
Rupe, aruncă de pe tine din lut haina
Și vino să vezi cum ninge, ninge frumos!

Un clopot mai sparge tăcerea pe-afară;
Sar fulgi speriați cum pui ieșiți din găoace.
Iubite, în

Românul s-a născut poet  dar cei cu har trebuie să fie cunoscuți . Astfel că eu doresc să-i public in Blogul meu spre a lărgi sfera cunoașterii.

predispus

unei schimbări-

umbra-i aceeași ?

aceeași tristețe

traversează ca un os

carnea crudă a brizei.

iluzia unui cip-cirip-

cântec de adormit

copiii…

prudență în mersul zilei

spre

lăcașuri șubrede…

nesigur e

acoperământul de aur

al forsythiei-

iluzia

unui tango

Doamne, Doamne, unde ești?!
Hai, vino, că vreau să te întreb ceva!

În fiecare dimineață o văd pe bunica luând câte o înghițitură din sticla aia butucănoasă, pictată cu albăstrele delicate pe codițe subțiri, pe care o știu tot pe jumătate și niciodat

Plouă, plouă și iar plouă,
Sufletul se-mparte în două;
O parte țipă: -Vreau pe-afară,
Dor îmi e de primăvara!
O alta, tristă ca o ploaie,
Stă închisă în odaie.

Ce mai faci, cum o duci?

La vârsta asta încă te joci de-a dragostea?
De când te-ai depărtat, n-ai

Secundele, prin ceasuri măcinate,

se cern târziu pe gândul ostenit,

bat clopotele-n turnul din cetate

când orele se scurg spre asfințit.

Sub zidul vechi, cu pietrele căzute

pe tufele din gardul prăbușit,

mor singure-amintirile venite

pe-o aripă de vânt făr

Nici nu mai știu în care zi
mi-am văzut ultima dată iubirea pe stradă-
ningea, ori ploua, nu mai știu,
era început de vară, tuna, fulgera,
oricum toate anotimpurile au venit de-a valma-
în urma ei de-un lanț îmi târâia inima
și-mi striga:
nu mai beau jera

         Introducere