Cu roadele de prin livezi, din vii și crizantemele înmiresmate,

Tu, an de an pe plaiul nostru vii, belșug aduci, tarabele-s bogate

Și clinchete de clopoței aduci, în recreații – școala e-ncepută,

Iar frunzele din codru le usuci, și-un arămiu fermecător

VISE …!?

Ca la oricare alt început, dacă există dorință, sunt și posibilități de realizare.

Însă, dacă dorința nu este destul de puternică și nu este structurată corect,

Rezultatul se poate transforma în dezamăgire.

Atunci când vrei să-ți asculți sufletu

          Jocuri de cuvinte - Google Earth (Pământul Google)

          Geografie lingvistică

          (postarea precedentă)

          Google

          Moto: „Google mă disperă,/Deci întreb aici:/ Oare se referă/ Şi la păsărici?” (5 ianuarie, ziua intern

Dacă fiinţa mea n-ar fi existat

În lumea aceasta plină de neprevăzut

Destinul meu ar fi fost ciudat?

Sufletul meu ar fi dispărut?

Răspunsuri grele, întrebări, dileme

Un echilibru tensionat

Ce tremurând vrea să mă cheme

Pe mine, un om terminat...

Sau poate

„Nu-i vreme ca oamenii ăștia mărunți,
Inculți, dar și mulți ca să zdruncine munți.
Nu-i zor să le dăm prin pipete o vară!
Lăsați-i bezmetici! Lăsați-i să moară!

Priviți-i cum luptă ghidați de un câine
Să-și tragă felia mai groasă din pâine!
Uitați-i pe oam

          SISTEME INFORMAȚIONALE GEOGRAFICE ȘI CARTOGRAFIE COMPUTERIZATĂ (manual, Editura Universității din București)

          Autori: Constantin Nițu, Călin-Daniel Nițu, Mircea-Cristian Vișan, Cornel Tudose

          Pentru studenții diferitelor spe

toamna-și
reflectă splendoarea
în bolți de frunzișuri;
clopotul
trage spre mal
un fir auriu de lumină;
prin ceață,
ciocănitoarea
măsoară trecerea timpului.

așa
cum cade năframa de mătase,
așa
și seara se lasă purtată
peste munți.
vârfuri de stănci su

Uneori ascult rock și mă las voluptos
În oceanul din mine, oceanul de os,
În oceanul de umbre, de oameni absenți
Și pe care oricând îi privești ca prezenți.

Viermii graniței mele sunt tot mai flămânzi!
Când nu îi strivești, ci mai tare-i afunzi
În prăpasti

Când îți iubesti soția,

Îți pare a fi "BALERINA DE BRONZ" a lui DEGAS,

flexibilă și feminină și totuși uimitor de puternică.

E bine să nu aprinzi lumina,

căci balerina pleacă,

devine tot mai mică

 și se îndepărtează!

Rămai dependent de puterea ei telurică!

E

Frunză verde cât Sahara

cam aşa ne este ţara

Cât în lung şi cât în lat

nici picior zău de bărbat

Parc-ar fi murit cu toţii

şi-au rămas aici doar hoţii

Toată lumea vede răul

cum ne-nlănţuie iar hăul

Toţi ar vrea dar nu se poate

să se facă aici dreptate

Parcă-i

 În lumea crudă și nedreaptă, în vârful piramidei stau,

Doar sluj și ascultare-așteaptă, din partea turmei fără mau –

Predestinați cum sunt se pare, destinul nostru a-l decide,

Pericol pentru orișicare, știu Omenirea a divide;

Stăpâni pe Media și Presă

toți plecăm spre noapte
câte unul
rânduind în palme
mici bucăți solare
până mă duc și eu
cât ard în așteptare
din sufletu-mi carote
voi da la fiecare

voi năvăli spre ani
ca umbra de tsunami
răscolind prin lacrimi 
adâncite-n mări
și când ajung la mal
la malul alt

M-am săturat de primăvară

de flori iubito și de virtute

s-o luăm de la-nceput iară

ia-mă și pe mine dar du-te

Costel Zăgan, Axiomele lui Don Juan

(Lui Paul Rotaru - semințele pocăinței)

roata hamsterului unge morții perfect 

plecările spărgeau în mine un val de o carne flămândă

chiuretată de-un azi prea sticlos

mâine încolțește timid

sub un aisberg 

potopul asurzește aerul din pupilă

în gamelă cre