Tăiem adânc în muguri de angoase,

Aroma lor ne stă în gât, coclită

(Pe crengile atinse de artrită,

Atârnă, de un ştreang, speranţe roase).

Edenica secundă-i adormită,

Pe chipu-i alb se-nghesuie grimase;

Un ornic cam bezmetic stă de şase,

Cu suliţa de-o raz

        Jocuri de cuvinte – muscel

        Geografie lingvistică

        (postarea precedentă)

(apărută în culegerea „Istorii, comentarii, miscelanea; antologie”, volumul 36, 2021, la Editura Armonii culturale, sub redacția lui Ion N. Oprea)

        Musc

https://actualitateintelectuala.blogspot.com/2021/03/tatal-nostru.html

Lui Andrieș fata în căzuse cu tronc, rău de tot. La început nu îndrăznise să îi mărturisească, însă, la insistențele prietenilor, care începuseră să fie convinși că era cam luat de prost, la a treizecea invitație la restaurant îi zise:
-Mălina, te iu

Ne naştem – murim

Ne naştem

într-o anume zi!

Izgoniţi

din gândul tatălui ceresc

ne adăpostim

mai întâi

în pântecele mamei.

Apoi sărim,

strigând după ajutor,

în cămaşa de cânepă

a vieţii.

Ne spălăm

de toate orele

cu lacrimile cerului

păşind semeţi

prin galaxii şi n

Încă mai îndrăznesc să-ţi spun că uneori

Mi-este frică de umbra ta şi de aceea

Mă vindec cu tânguirile nopţii refugiate pe ultimul atol

Unde balenele cântă coralilor

 Şi apoi îşi dau foc în fata pachebotului

De unde mii de ochii asistă la prelucrarea sim

Sonet

De cum mă simt sub ochii tăi, măreţii,
Şi patimi, şi dureri adorm deodată;
Ca cel dintîi surîs al dimineţii,
Aşa îmi simt fiinţa de curată…,

Şi-aud ca-n vis, ca-n leagănul vieţii
O muzică ce umple l

DILEMĂ

Marea agitată lângă stâncă 

strânge amintirile sub mal, 

numai dorul rătăcește încă 

agățat de creasta unui val. 

A plecat vaporul neuitării  

fără nici-un pasager la bord, 

au rămas pe umbra înserării 

gândurile toate-n dezacord. 

Că ai fi urcat și

Câteodată sufletul mai și visează,

Două stele în ochii tăi strălucesc,

Visele nopții mereu mă veghează,

Numai stelele  nopții povestesc.

Mă mângâie privirea ta fierbinte,

Eram doi copii la țărmul mării,

Am amintiri adunate în minte,

Legănați numai  de ar

• Toate CLUBUL ESEISTILOR pagini
• Adăugare
• Opţiuni▼

Visatu–m-am  miraculos

În patul meu de  grav bolnav,

Lin, când în sus și când în jos,

Sunt  mângâiat ca niciodată

De-o mână sfântă  nevăzută.

Deschis-am ochii la sfârșit

Uimit  privind minunea.

Miros de mir venea aromitor,

Copleșitor,  

În toată încăperea.

Iar

Ni s-a spus că suntem liberi chiar când ne puneau

Frâie de mătase şi zăbala cuvintelor docte

Şi ochelarii aceia cu care să privim

În lungul autostrăzilor plantare şi doar dîra

Airbusului ce ne ducea spre manejul în care

Puteam să ne tăvălim în nisip

 A

Se duce vremea rece peste vreme

în toamnele cu zile tot mai mici,

degeaba mai încerci să te ridici

din paradigma falselor dileme...

Nici nu vei ști că scurtele plăceri,

primite într-o zi cu împrumut,

sub umbre de uitări au dispărut

pe căi din vis ducând sp

Sunt vremurile de pe urmă și Dumnezeu s-a săturat –

Ne comportăm precum o turmă, păstor având pe Nosferat,

Iisus e doar o nălucire în mintea celor credincioși,

Dacă plătim o pomenire, suntem curați și merituoși.

Ne facem cruci pe la răspântii și-n fața