Blog

stelele dintre noi se sting pe rând

moare încet tot ce-am trăit deja

murim cu ieri, cu azi, cu mâine…

dans de fantasme,

amintirea

încearcă să răscumpere

sângele, focul, visul…

toate acele cărări

neliniştite

şi nopţi arzând albastru,

copaci desprinşi din plo

Cu efort silit

din ritualul unui scuipat

dintr-o inimă-ncercată,

locuia în frazele

cuvintelor amânate.

Stătea nemişcat

şi lăsa jocul

să meargă mai departe…

      AS VREA 

Am poposit ca fulg  de nea in palma ta 

Nepasatoare , si ,chiar indiferenta 

Dar m-am topit usor cand m-au atins 

Doar cateva cuvinte simple.

Atat de mult m-am bucurat 

Cand bratul tau m-a mangaiat 

Trezindu- mi dragostea  apusa 

Demult intr-u

      AS VREA 

Am poposit ca fulg  de nea in palma ta 

Nepasatoare , si ,chiar indiferenta 

Dar m-am topit usor cand m-au atins 

Doar cateva cuvinte simple.

Atat de mult m-am bucurat 

Cand bratul tau m-a mangaiat 

Trezindu- mi dragostea  apusa 

Demult intr-u

A venit acum si toamna,
S-au copt strugurii in vii,
Carele sunt mari si pline.
Urca spre gospodarii.

Pretutindeni oameni harnici
Roade-mbelsugate aduna,
Infratindu-se in munca
Si cantand de voie buna.

adolescență

adolescență, te văd prin fundul vremii

prin lumea ireal de adâncă,

privesc la tine parc-aș fi într-o sală de cinematograf

la un film cu ploi și toamne,

cu iubite și jocuri

cu baluri și chermeze,

cu maniere-nvechite,

care curăță semințe și le-aru

A venit toamna

(ÎN PAT)

Lumina a venit

odată cu văzduhul,

ca un scâncet uimit

de adormire la sân

a unui surâs ingenuu.

somnul a început

cu îngerii din vise

și dulcea albă clipire

de pleoape închise.

dormirea din viață 

ne-a înălțat mut

oasele crude  în sus

povestind a parfum

de

Nu-mi pretinde ce nimeni n-a pretins,
să locuiesc pe un munte de sare
la care vin caprele negre şi cerbii
şi mai vin şi femei să culeagă afine
pe care ochii mei le-mbracă-n tandreţe.
Plouă prin aşteptări cu nelinişti,
arborii se perindă pe văi alunec

Chinuit

de emoţii contradictorii,

se ducea înapoi cu timpul

cu urechile şuierând

peste spătarul unui scaun

după ani de rătăcire

înainte de vreme.

Coborât din cupola de cristal,

cuvântul ”IUBIRE”,
îngenuchiază “URA”...
cuprinde lumea
şi pune stăpânire
pe întreaga zidire,
salvând de la pieire
întreagă ”făptura”…

Revenind la pământeasca fire
în mare sărbătoare,
Cel păzitor de popoare,
se smereşt

Se lasă înfrunzire
 pe crengile de tei,

sub raze de luceferi
în cioburi fulgerând,

de-atâta înserare e luna în scântei,

prin jarul plin de stele
ce se aprind pe rând.

Prin Căile Lactee
cu gându-alerg grăbită,

cu-o diligenţă zveltă-mbrăcată în culori,

iar ca

Am uitat..să ne cunoaştem! Pe noi, pe ceilalţi.

Am uitat, că existăm, respirăm, ca avem identitatea unui, unic, ADN.

Am uitat…să ne recunoaştem valoarea şi amprenta misiunii.

Când şi de ce?

Când, am uitat că acest târâm, ne-a fost oferit necondiţionat, f

CUTIE DE SFLET...

... pe degetul muntelui pereche

mi-am încolăcit

aura sufletului obosit şi stingher

peste care am simţit

zăvorul inimii tras

cutie de suflet

în adâncul peretelui

ce tresaltă

în înlănţuirea tangentă

a piepturilor aprinse

de scâncetul dorului

scă

“Deschide radioul” îmi spunea

în fiecare dimineaţă

singurătatea ta

amintirile

se împleteau

în aburii cafelei

şi creştea în tine

tăcut şi alb,

deşertul

şi plecai

câte puţin,

în fiecare dimineaţă

e rândul meu

să NU deschid radioul,

să privesc

cum te-mpleteşti

în abur

prin oameni

trece vântul

fără să șuiere

apa nu-i sperie

potolește doar

setea de noroi

timpul zdrăngăne

amarnic și zimțat

sub armuri

pline de gol

munți au la gât

salbă de zbor

spre adâncuri

întunecate.

Omule

fii mai bun

căci eu

nu mai plâng

azi

decât

de prea mult

mucegai

amurg de toamnă

amurg de toamnă presărat cu aur,

în liniști de-nceputuri nemișcate,

turnat pe pânză de un meșter faur,

ce răspândește-n jur singurătate.

amurg de toamnă, sumbru, de metal,

imensul meu rotund de întuneric,

cu plopi înalți și stele de crista

Peste

nevoia

de identitate

în amănuntele

din viaţă,

cu lucruri

şi întâmplări

repetabile,

i se prelinsese

o lacrimă pe obraz

să nu pice în capcana confuziei…

am trecut rubiconul

am trecut rubiconul,

cenușile s-au stins,

mă bântuie

la ora din adâncuri

întoarcerile-n  vis.

păcatul și chinul,

din marea trecere

dorul și visul

o să ne secere.

oasele timpului,

turn de flaute,

în gâtul morții

o să ne caute.

scutur sunetel

    Să ne învăluim în mister, indiferent de suntem femei sau bărbaţi. Nu lăsaţi totul la iveală! Faceţi loc semnului de întrebare şi cei de langa noi  nu se  vor plictisi.

Reinventând-ne, le ofer