Grupul de călăreți se distingea năluci întunecate, peste întinderile albe încarcerate sub cușmele de zăpadă și sub gerul ce-și înfipsese colții crânceni în coastele colinelor și în toată suflarea naturii. Goana cailor peste întinderile cernite
- Bună ciorba de peşte! Di la cine l-ai cumpărat? îşi întrebă Niţu nevasta. - Di la Văsâle-a lu’ Cildă! răspunse Riţa.
- Asta da! Caras - clasa-ntâia! Să duce şi pescuieşte taman pi la
morenari! Auz’ că-l pun ăia pe fugă cu pietre! Da’ păn’ să trez
Nici nu intră bine pe poartă, că Riţa îl şi luă la rost: - Ei, Niţule, cum e? - Cum să fie!? Nu să vede?
- Vă prinsă ploaia în câmp!?
- Nu ne duce tu grija! Ne descurcarăm noi! Tu ce făcuşi?
Uitându-se în căruţă, Riţa văzu prelata, nelipsită de al
Cântecul iubirii
Pe pleoapele mele cântecul iubirii și-a țesut pânza subțire și fină cu tremur închis în cuvânt. Trupul și sufletu-mi sunt început de zi cu fărâmă de soare incandescent ce așteaptă să conjugăm împreună verbul a vrea. Eu vreau, tu vre
Ecoul surd
Plutesc ca un fluture spre orbitoarea lumină a iubirii, până aproape de epuizare. Vibrez, încă mai vibrez în apropierea ta și în saltul spre cer, aprind o candelă. Mă strecor în gândurile tale și încerc să sfâșâi noaptea căptușită cu stel
Zgomotele cadenţate ale roţilor din capetele osiilor, călcând ritmic şina imperfectă, nu-mi stârneau cheful de somn, aşa cum ar crede oricine. Pufăind, cele două locomotive trudeau cu greu să tragă garnitura cu cele douăzeci de vagoane, î
Noaptea tăcerii
Mă apropii de noaptea căptușită cu stele mărunte și într-un salt înalt mai aprind o candelă pentru iubirea cea mare. Mă strecor apoi printre gânduri, pășesc ușor, cu atenție, peste vise ca peste un pod șubrezit de vreme ce duce din î
L-a strigat pe Vasile, el a întârziat şi Aurelian credea că nu va mai veni. Stând pe piatra altarului, privea frumuseţea văii de la picioarele muntelui. Vasile era lângă el. „- Cum ai venit de nu te
Nu s-a gândit să se ascundă. A aflat de la oameni cum se ajunge la Piatra Lungă şi a plecat cu maşina prin Săruleşti, Bisoca şi a cotit la Marin Traian la stânga. „- În curte are un scoruş mare, la
„- Îmi este foarte greu să-ţi scriu despre nişte fapte întâmplate în urmă cu patruzeci şi şapte de ani. Nu credeam că le voi spune decât preotului la ultima spovedanie. Dar nu a fost aşa, trebuia
1945. Ne aflăm la un an după întâmplările care au schimbat destinele noastre pentru o jumătate de veac. Povestirea începe la conacul din Petrăcheşti. Dina este o fată adusă
- JD, cred că eu nu am nimic comun cu această povestire, omorul acela a vizat o ală persoană, nu Minna, soţia mea, este foarte primejdios să susţii o asemenea ipoteză! O femeie înjunghiată, cu carotida secţionată şi îngropată temeinic sub
- Când am „plecat” prima dată toţi au intrat în panică. Prima fetiţă ar fi avut atunci cincisprezece ani iar eu împlinisem patruzeci şi unu plus cinci luni, surprinzător, chiar în aceeaşi zi. Era douăzeci şi unu septembrie, echinocţiul
● - Norocul, dacă se poate spune astfel, a fost doborârea avionului lui Nik de către un avion rusesc, „Rata”, aşa îi spunea. Ignorându-l i-a căzut victimă. Frumosul şi agilul său IAR 80… cu treizeci şi patru de victorii… s-a prăbuşit dez
- Curioasă este, domnule Serafim, dorinţa de a dormi după ce beau o cafea bună! Ajută-mă să merg în casă… Să nu te temi, nu cad în somnul cel lung, nu am chemarea. Ştii despre ce vorbesc, nu? La cinci să mă sculaţi! Să vină Lăcrămioara!
Alt îmbuibat... Aşa, fraţilor, băgaţi în voi şi-apoi veniţi pe capu’ nostru! Altă ţigară aruncată aiurea... Măcar de-ar fi mai ieftine ! Mai pică şi-aci, da’ nu fac fa
4. Punctul de vedere al medicului specialist - Policlinică
(Iar se strânseră ciopor...)
Iar se strânseră ciopor la uşa mea! Ce dracu’ or căta pe capu’ meu cu noaptea-n cap, nu ştiu!? Bolnavi închipuiţi... Auzi la el!? I-a căzut o cărămidă-n cap. Mie
Comentarii