Despre Doamna Vasilica Ilie si scrierile EI
"Iar tu Daniele, ţine ascunse cuvintele şi pecetluieşte cartea până la sfârşitul lumii." Daniel, 12:4.
Cercetând scrierile parţiale, postate de Doamna Ilie Vasilica pe facebook în diverse perioade de timp, am constat cât de interesante devin cuvintele simple sub pana dumneaei. La prima vedere nimeni nu ar bănui că de fapt este un lucru destul de greu construieşti din cuvinte disparate un tot unitar.
Întamplări curente , aparent banale, sunt transformate - după un anume cod doar de dânsa cunoscut - în sensibile poveşti de viaţă dându-ne informaţii care se adună până când constatăm surprinşi că suntem implicaţi uluitor de rapid şi direct în povestire şi noi cititorii.
De exemplu partea intitulată » Când fericirea se împlineşte în doi » a romanului pe care îl are în lucru "Poveste la început de primăvară", din care am avut privilegiul să spicuesc textul de mai jos, ne introduce fără floricele încă de la început în universul Ilincăi astfel:
»Ilinca era fericită.Ce-şi dorea mai mult de la bărbatul pe care îl văzuse în primăvară întâmplător la metrou şi acum, când erau împreună de parcă se cunoşteau de când lumea? Închise ochii şi îşi aminti scenele de la Sinaia: momentul emoţionant al revederii, când au decis să petreacă împreună o săptămână, scena când au ajuns să facă dragoste prima oară. »
Sau alt exemplu preluat dintr-un episod al romanului în lucru "Poveste la început de primăvară" :
»Pe drum, Ştefan îi vorbi despre meniu, locaţie, despre formaţiile de muzică uşoară şi doi cântăreţi care vor întreţine atmosfera.
– Nu ştiu dacă voi sta afară, pe terasă, nu mi-am luat niciun şal cu mine, seara se lasă frig iar dacă mă mai încălzesc la dans, mi-e teamă să nu răcesc. …»
Sau alt fragment din acelaşi roman unde o scenă de viaţa simplă prinde contur :
»Bogdan se apropie de fotoliu, dădu mâna cu Iuliu, şi tocmai când voia să se recomande începu să zâmbească, privindu-l în ochi. Iuliu rămase surprins când îl văzu şi zâmbi şi el.
- Nu se poate, te cunosc, am fost în Anglia împreună acum câţiva ani buni, nu-i aşa? îl întrebă Bogdan.
- Da, sigur, amândoi am fost la clase speciale de engleză, în sectoare diferite şi am fost în schimb de experienţă în Anglia timp de două săptămâni, într-o vacanţă de primăvară. Ne-am întâlnit la aeroport şi am făcut cunoştinţă. Apoi, am stat amândoi la aceeaşi familie în Londra; aveau fiii de aceeaşi vârstă cu noi. În celelalte oraşe, am avut gazde separate.
Toţi au rămas surprinşi. Ilinca şi Ştefan se uitau unul la celălalt rămânând muţi. »
Aceste câteva exemple pot părea minore, dar, dacă coroborăm sensibilitatea scriitoarei, care posteaza simplu sub o poză banală în care surprinde toamna care şi-a lepădat frunzele la intrarea în bloc
» Aleea care duce la scara blocului în care locuiesc, o alee frumos împodobită de toamnă... Aseară mi-a fost milă, pur şi simplu, să calc pe frunzele căzute... »
ne dăm seama că de fapt prozatoarea este şi potetă…aşa că nimic nu este mai simplude explicat în afară de ceea ce nu se vede deoarece proza de bună calitate se obţine cu trudă
De fapt dacă nu citeşti toată cartea uneori este greu de înţeles, doar din anumite fragmente ceva despre autoare
Eu, cunoscând-o mai demult mi-am putut face totuşi o imagine asupra autoarei şi declar că este deja o scriitoare cu un stil propriu, stăpână pe ea şi care a desoperit mijloacele codificate de a ne transmite emoţiile şi sentimentele ei prin personajele cu care ne-a făcut cunoştiinţă şi pe care ni le descrie aşa frumos.
Aştept confirmarea deoarece se anunţă o carte interesantă
Nicu Doftoreanu Suceava 18.10.2014
-->
Comentarii