*aripa care-mblânzește abisul*

stenic

organizez picnic la marginea ochilor

recalificat șarpele scrie sulfuric în pupilă despicată iluzie

atâtea geneze au eșuat în furtună   

strivite de coasta neantului

soldații întorși din războaie

numără steaguri la o

În îmbrăţişarea unui gând,

Din livada casei părinteşti,

Brumărel mă-nvăluie oftând

Cu nostalgice arome îngereşti.

În această seară mai friguroasă,

La adăpostul încercatelor rămurele,

Bătrânul gutui cu frunza lucioasă

Ademeneşte-un cer de păsărele.

Ca o lun

PÂNZĂ ROGVAIV

Prin ape limpezi se scaldă un gând,
inundat demult, de o mare de tăceri,
iar umbrele sleite, pe zid tremurând,
le destramă vântul sub palide-adieri.

Am rătăcit printr-o pădure de umbre,
defrişată, în toamna cu iz de tămâie,
copacii au

Damblagiul privea atent spre Adriana şi bărbat. Observându-l, patronul întoarse capul şi strigă bine-dispus:
- Hei, Alex! Lasă fata să lucreze!
- Daaa, o las, numa' o pup şi eu puţin, că mi-era dor de ea! îi strigă bărbatul râzând, lasă că n-o fi bai

Eşti aici, la sfârşit de lacrimă 
şi început de noi. 
îmi desfaci nasturii
fiecărui gând, 
dezbrăcându-mă de mine,
mă contempli cu buzele
arse de aşteptare.
Mă guşti cu ochii, 
din care a plâns neliniştea – 
izvor de dor.
De pe genele necunoscutului

iubite,
te caut atât în necuprinsul meu
încât lăcrimează aşteptarea rostogolită
prin corbi şi castani
sunt tot mai sărace cuvintele ce mi-au rămas!
am să le strâng să-mi fie pernă
când noaptea greu se reazămă pe pleoape
şi neagră-mi creşte ziua.
păti

E toamnă, eu stau mult pe afară,

Cântă greierii, zboară frunzele,

Din vară dispar încet toate visele,

Mai am câţiva stropi în călimară.

Clipa îmi încarcă acum amintirile

Plouă tăcut  şi nu-i prima oară,

Ascult o baladă veche la chitară.

Pustii au rămas ac

Ţi-aş dărui chiar acum,

în liniştea acestei seri târzii,

un buchet de flori de câmp

sau câteva fire de liliac,

dar pentru că-i octombrie

n-am la îndemână să-ţi ofer

decât nişte bătăi de inimă

legate mănunchi

cu un gând de bine.

Tu nu-mi mulţumi, taci,

nu zi ni

Încă o toamnă

se cerne prin ploi de castani:

 îngenunchiată într-un gând

geruiesc cuvintele

 pentru ziua fără mâine

când am să-mi fac cuib

 în coarnele cerului.

neverback,

neverback

ţipă“goarna veşniciei”.

Tagore râde  într-o haltă

sau poate într-o rană,

închipu

Milionime de secunda sau mai putin de-ar fi lipsit,
Eu nu v-as mai vorbi acuma, căci n-as mai fi fost zămislit...
Sa fii ființa in astă lume sau un atom in infinit,
O clipă atât doar ne desparte,o clipă și un pas greșit...
Venim plângând in asta viata..

iubito au început peștii să cânte

acolo în acvariul nostru e un adevărat concert

în cazna nopții licărul din pietre

se simte pustiit dar inocent

tavanul camerei se tot învârte

și îți jur iubito doar picături de rouă au crăpat

și au eliberat din miez cohort

Duminica-i Duminică, zi de odihnă la oraş, că la ţară...

Ca de obicei, Ilie se trezeşte devreme, că-i sau că nu-i sărbătoare. Paharul de vin băut cu grijă de el până târziu în noapte nu-l împiedică să-şi rânduiască treburile printre orătâniile din ogr

Pe frunte, cu coroană de hiacint,
Burduşită cu întrebări autumnale,
Dunărea îşi desfăşoară panglica de argint
La poalele multisecularei cetăţi medievale.

Mi-e sufletul mierlă

Și gândul e floare

Lumina din perlă

O simt ca o boare

Mă leagănă vântul

Și-mi mișcă toți norii

Îmi place cuvântul

Ce plimbă cocorii

Mă cheamă tăcerea

Și-n liniștea dusă

Invită plăcerea

Ce poate fi spusă

Mi-e dor de iubire

Când clopot răsun

A apus

un pic de stea

printre noi,

dar

Universul

şi-a trimis magneţii

stelei

din care îl desprinsese

Dumnezeu.

Steaua,

fericită

că şi-a revăzut picul,

din

particule de lumină

i-a făcut o cunună,

găsindu-i

locul în uriaşu-i

puzzle.

Mihaela Moşneanu