Lovituri de ciocan în capete de cuie
se auzeau dincolo de mine, în
ţintirimul
lumii de mâine. Lumina
scâncea printre obrajii curşi
ai cerului de lacrimi.
M-am adoptat,
pe mine,
să mă locuiesc înlăuntrul meu,
să mă abandonez vieţii.
Încă,
se aud cuie sa
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!