Blog

Adoarme universul, se scutură perdeaua,

Pe cerul fără vârstă, de nori cu frunți cutate,

Cu grația-i divină, domol, dansează neaua,

Adusă de-anotimpul cu pletele-i buclate.

Stăpână peste ghețuri, alunecă agale,

Își poartă senectutea pe umerii-i, cu fală,

A

LUNĂ PLINĂ DE CRĂCIUN ( rondel )

Lună Plină eşti divină,
de Crăciun te-ai rotunjit
şi-ţi stă bine dodolină,
parcă-i fi pentru-mpeţit.

Prin timp ce mai am păşesc dihotomic ,

În ubră-mi rămâne atâta nimic.

Fatidic un gând s-agaţă de pământ

Când inima-şi sapă în urmă mormânt.

La orizont plutesc vise de-o clipă,

Torţă aprinsă pe neagră aripă.

În trena amintirile curg cioburi

Când toamna mi

Sunt zile în care mă îmbrac în otravă

când frica de necunoscute ţărmuri muşcă

din inima prinsă-ntr-un mâine incert

pornesc la vânătoare

cu o fărâmă de adevăr

îmi topesc gândurile

înflorite într-un descântec

să le aud cum urcă în miez

şi eu dezgolită să curg

î

Trepte de cer coborau sau urcau de pe pământ cu lumina

încălzită de soare şi oamenii mărşăluiau în sus şi în jos.

La banca noastră,

tată,

stând,

El se năştea

născându-ne pe noi şi mama curăţase ieslea.

Era măturat, era curat

şi Sufletul împărţea daruri,

s

istorie

peste vatra părintească

 au trecut numai nebuni,

când voiau să ne robească,

am ascuns doina-n cărbuni.

după ce treceau nebunii

scoteam doina pe afară

și ieșeau din veac străbunii

și priveam la ei cum ară.

ne lăsam cenușa roabă,

pentru cât muncisem

Scrisoarea a CLXXV-a 

Suntem cu toţii atât cât putem iubi, o viaţă ascunsă în iluzii, între cuvinte ce tac şi urechi sigilate, în adevăruri sau confuzii. Suntem doar o clipă, una nepierdută de nemurirea rămasă, o apă care îndeamnă la visare, un foc ca

Scrisoarea a CLXXVII-a 
(GV)

Distanţa dintre noi scurtează timpul, poveştile sunt anii mei din clipe, mă dor hazarduri, garduri care zac, mă doare drumul, dealul dinainte. 
Mai simt şi acum iubito, mâna ta urmând linia conturului meu, sub întrebare

sfârşit de an

cheile vântului din nord

aduc fluturi moi cu aripi de sidef

pe chipul tău  care a căzut

 într-o gravură  uitată pe pereţi,

între pânzele unui păiajen,

schizofreina parfumului

încă mă mai urmăreşte,

printre tangourile jucate

 pe un saxofon rugin

Scrisoarea a CLI-a

M-am oprit doar ca să îţi scriu un poem, un poem despre un zbor al gândului, femeie, spre acolo unde nu sunt ore, tăcerea este chemare, nisipul timpului cântă surd în ceas, la umbra unui infinit şi amândoi am fi lipiţi de pereţii n

Credeam că mor – nu mi-a ieşit figura

Un calendar de cruci e crucea mea

Abia la vârsta asta simt arsura

Sărutului din noaptea când ningea

Când fără veste mi-ai lăsat omături

Ca amintire-n iadul ce urma

De spaimă, moartea mea s-a dat în lături

Privind cum

 Când visele pier

 In noaptea senină,

 Rămâi, tu, mister,

 Ce somnu-mi animă

 Si-n zori mă trezește 

 Din dulce uitare

 C-un cânt ce-amăgește

 A nopții chemare.

 Rămâi o secundă,

 Un minut mai rămâi,

 Căci timpul m-afundă

 In noaptea dintâi,

 In cer fără st

Luptă de gânduri în suflet cu mintea se dă de şapte ani

înconjuraţi de cer, pe pământ cu roadele naşterii

într-o săptămână de azi, a speranţei din clipa

în care am răstignit trupul pe cruce

înainte de a-mi urca Golgota.

Pribegesc în mulţime, de atunci,

Privesc la bradul nostru frumos şi nins ,

Mângâi scrisorile pe care mi le-ai trimis.

Acum iernile calde sunt pline de soare,

Aştept de mult răspuns la o altă scrisoare.

Ţi-am adunat în palme mulţi fulgi de nea,

Îi spun vântului ceva, îl rog frumos să st

Întrebare
*
Te-aș întreba, dar să-mi răspunzi,
Parfumul trupului tău gol
Este pentru mulți ursuzi
Miros de catifea sub țol?
*
Frumoasă ești și bine-ți stă
De n-ai purta prea strâns pe coapse
Un pantalon, ci doar o fustă
Ca-n seri de vară călduroase.
*
Te-aș duc

Împodobit cu stele şi aripi de zăpadă

smerit aşteaptă seara de Crăciun,

să bucure cu dalba-i strălucire

omul blajin, omul cel bun.

Cu candile şi lumânări aprinse

spre cerul azuriu şi fără de adânc,

lumina-i călăuza chipurilor ninse

de neguri şi tristeţi înv

Aş vrea să fiu Moş Crăciun

Am fost şi sunt un copil foarte cuminte,

Mă gândesc bine şi ţin eu bine minte,

Mi-am dorit să am o haină frumoasă,

Să am o sanie mare, de nouă reni trasă.

Dar cel mai mult doresc să fiu sănătoasă.

Să vă pun daruri minunate sub

MONUMENT DIN CUVINTE

Este plină iarnă prin toamna mea pustie
viscoleşte duşmănos, iar visu-a-ngheţat,
astăzi, toate sunt, doar dor şi nostalgie,
un anotimp din care şi speranţa-a plecat.

Am viaţa
(GV)

Am viaţa, timpul meu pădurea,
atâta timp, atât pământ,
strivesc în pragul lumii, firea,
când întrebările
sunt vânt.

Mi-e viaţa, apă şi uscat,
cu clipe pline de nisip,
am relieful şifonat,
clepsidra, poartă al tău chip.

Am viaţa în furtuni .