Blog

O C O P I L Ă P L Â N G E

- Cruce, cruce de gorun!…
Ascultă, cruce, ce-ţi spun:
Prinde aripi, cruce, prinde
Şi în braţe mă cuprinde!
Ţine-mă sub trupul tău,
Să fiu cu iubitul meu…

Sfântă bună, Născătoare!
Sufletul din piept mă doare,
Cum pe Tine te-a durut,

Fiind din fire coţcar,
Un rumân ce-avea un car,
Injugă la el doi boi,
Insă mergând peste văi
La coborâş fu uşor,
Căci la picior repejor
O porniră boii iute ...
Doamne, dă, să mă ajute
Degrabă s-ajung la târg !
A-i struni-ncerca cu sârg...
Dar nu zise bine – «

Poveştile iernii

Cerul zâmbeşte tare albastru şi rece

Iarna împrăştie fluturi albi de zăpadă

Cineva alunecă mai are puţini să cadă.

O sanie gălăgiosă pe lângă mine trece,

Ninge frumos, începe să se întunece.

Fulgii, steluţe mii de argint dansează,

Se rote

Zilele dinaintea sosirii Valeriei și a lui Iancu se scurgeau în ritm de maraton. Pentru cei doi copii așteptarea aceea, făcea să le mărească nerăbdarea cu fiecare nouă zi. În sat lumea se pregătea să întâmpine sărbătorile și să înfrunte iarna în acel

Toţi trandafirii roşii din lume

sunt pentru cineva anume

din visele mele de noapte

când ne vorbim  încet prin şoapte

in timp ce duios ne iubim

nectarul dragostei sorbim

din vasul Graal cu lăcomie,

ahh, sufletu-i pătruns de frenezie

când sunt cu tine-i minu

Scrisoarea a CXLIX-a

Scrisoarea aceasta nu am vrut să ţi-o scriu. Este ca un strigăt topit în ceruri obosite, o vreme furată şi topită în mângâieri ca să ajung de la tine, la mine. Este năvala aceea peste capătul de lume, minunea aruncată de geamătul

PICTEZ… ÎN CUVINTE

Tu crezi că eu sunt acum abătută, tristă?

Adevarat, am în mine puţin suflet de artistă.

Îţi fac portretul  perfect cu ce am în minte,

Dar în tot ce fac sunt un suflet cuminte.

Ei hai, stai liniştit să te privesc, nu te speria,

Ştii bi

Catrenele lui Nostradamus
Și Apocalipsa colindă, tesaurus
Dezvăluie tainele manuscriselor
Cifrele se scriu pe elipsa stelelor
Din coduri luminând destinul națiilor,
Planetele grele se aliniază
Nefast, libertatea amenințată
Cu moartea, se-nlăcrimează

 Mă-ntorc în iarnă la casa bunicilor în noaptea cea mai lungă din an cu sufletul împietrit. Anii, lunile, zilele, clipele s-au așternut în mine, s-au făcut timp, acum încerc să retrăiesc farmecul iernilor copilăriei mele.

Iarna s-a dezlănțuit violent.

ŢI-AM SĂRUTAT SUFLETUL

S-au schimbat multe anotimpuri în calendar,
şi peste arcul timpului ai rămas preţiosul dar, 
gândurile tale-mi sunt ca lumina unui felinar,
eşti destin hărăzit şi m-ai-nveşmântat cu har.

e vremea colindelor

Doamne,

 intrăm în zodia sărbătorilor

când se frământă colacii

 şi când nuntim

naşterea Fiului Tău

 în ieslea cu paie;

curge timpul şi abisul,

 steaua curge

 către această minune

care a înviorat lumea

 şi-a lepădat-o

de păcatul original…

trag

Fie-mi mâinile de lemn să-mi fie

Fă-mă, Doamne, scrum, atât mai vreau

Nu mai sta în mine, poezie

Pleacă-n alţii care nu te au

Lasă-mă odată fără tine!

Te aşteaptă toţi care de care!

Prin pădurea asta de aldine

Rimele-s atât de trotuare

Că mi-e groază să l

Construcţie 
(GV)

Sunt construit anapoda, ca şi clipa, 
care zâmbeşte sub lacrimi 
de mirare, când nuferi albi 
sunt visul ce te-alină. 

Sunt construit de depărtări, adiere, 
ascuns doar în spatele cuvintelor, 
cuprins între patimi, 
dor şi spaimă, învăţat 
să

În palme port un suflet de mătase,

Culori de gheață-n valuri înfășor.

Pe soclul rece, zâmbetele mor,

Pătrunse de-umezeală până-n oase.

Îl mângâi tandru, ca pe-o jucărie,

Prevăd fiorul unui plânset stins.

La tâmple-apusul jarul și l-a nins,

Pândind un răsăr

Troiene mari așază, zăpada viscolită,

Copacii hibernează, încărunțiți prematur,

Pe ramul lor, ici-colo o cioară zgribulită,

Cu croncănitu-i surd, se tânguie imatur.

Pârtii croite-adhoc, printe troiene urcă,

Iar pruncii cu mult foc, pe sănii le coboară,

Aj

Vallejo, romántico del tiempo;

Poeta del recuerdo.

Heraldos de la espiga

Cuando la sopla el v viento.

Tu voz es sentimiento,

Tu ritma es un  ensueño,

Componiendo recuerdo

En versos y otros tiempos.

Capaz de recordarte

Por tu silueta muerta:

Muerta de aquel rom

La mezat scos-a pereche,
A dorit mereu mai sus,
Iată-l azi lovit de streche-n
Cătare prin interpus...

COPAC FĂRĂ SOARTĂ

Sub zidul tăcerilor te trăiesc în fiecare noapte,
din cărămizi răzbat şoapte de dor strangulate,
timpul oftează, iubitule, când nu găseşte clipa
iar demult mi-am frânt în zbor înşelător aripa.

Nimic nu s-a schimbat în suflet, prea