Blog

 Plâng nestiutele viori

 De dragul păsării în zbor

 Si-a vocii-ncântătoare,

 Ce-n suflet ne dădea fiori.

 Azi a tăcut un cânt de dor,

 Plecări...nemuritoare.

 Plâng nestiutele viori

 De dragul frunzelor ce mor

 Călcate în picioare,

 Se duc pe drumu-atâtor fl

Din migala cerului,
Din răsuflul gerului,
Motocei de promoroacă,
Vin şi lumea îmi îmbracă,
Într-un dans şi veselie,
Toată în dantelărie!

Scrisoarea a CXXXIV-a 
(GV)

Nu s-a schimbat nimic de când te ştiu, doar că aş vrea speranţa în mâini să îţi rodească. 
Mi-era atâta dor, iubito, de iarnă, de zilele lunecoase sub priviri neîmprumutate de alb, în care cuvântul şi suspinul rămân pe aceeaş

Când se înfoaie cu emfază
Şi din amvon pledează divă,
Sigur alegi scaicani pe varză
Unei bomboane pe ....colivă.

Acelor ce se întreabă
Hoţie-atâta până când,
Le-aş aminti o voroavă:
Pleacă sătul, vine flămând .

Citind volum da capo - al fine,
Cred, Nichi, în cuvântul tău
Şi-n sloganul „Să trăiţi bine!”
Când bine e... şi aşa rău.

Ard lacrimile pe obrajii prinşi între două mâini,

Rânjeşte ceasornicul unealta umilă a domnului Timp,

Se surpă în inimă dureri după suferinţi şi invers

Şi nu ştiu dacă este vreo întâmplare cu tâlc.

Nopţile-s trudnice şi viaţa e prinsă-n clenciuri

Strânse

El historiador y periodista español Mario Amorós ha puesto en circulación una nueva obra sobre la biografía del gran poeta universal Pablo  Neruda. En la misma narración el historiador Amorós revela nuevos antecedentes sobre la muerte del gran poeta

Tragedia intrată în conştiinţa publică sub denumirea de „Club Colectiv” mi-a oferit prilejul ca, meditând, să trag anumite învăţăminte şi totodată să recapitulez câteva lecţii de viaţă. Le expun în cele ce urmează astăzi, 11 decembrie 2015, când înce

Del amor de mi jardín

Fuiste  siempre  la más bella,

La más sonriente y hermosa

Quimera en la primavera.

De toda mi primavera

Fuiste tú mi admiración,

Y de repente ha dejado

Un vacio en mi corazón. 

Când inima-ţi ... 


Când inima-ţi va bate tare, 
să ştii, iubito-i strigătul 
din ploi, 
respiră, ne respiră 
din hotare, 
un drum, în depărtări 
cu amândoi. 

Ne strigă o vreme, 
frunze, poate ziduri, 
sau locuirea noastră în surdină, 
un ieri, ce-i tatuat în 
ri

 Ești zborul lin al unui pescăruș

 La malul mării sufletului meu,

 Cu aripi largi pe cer, tu, jucăuș,

 Atingi candoarea unui curcubeu.

 Ești lacrima prelinsă pe obraz,

 Doar picături de suflet alinând

 Durerea unei clipe de necaz

 Ce parcă nu s-ar mai sfâr

Muncă, relaxare și chef
*
S-a înserat de câteva ceasuri
Și luna se scaldă în vălurele pe lac;
Codri-s întorși cu vârfu-n adânc;
Sunt tablouri nocturne și-mi plac.
*
Miroase aromă de tămâioasă prea coaptă
Și de gutui cu puf galben amărui;
Câtă parfumă

IARNA ŞI-A AMINTIT

Frunzele tremură în bătaia vântului furios
copacii s-au resemnat de-atâta-ntomnare,
sus pe cer plutesc nori pufoşi, gri-albicios,
sporesc frigul, căci iarna nu-i o-ntâmplare.

Ceaţa-nfăşoară zarea cu pâcle vâscoase, 
iar frunzele-amorţite

Întind mâna spre cer să-l (cu)prind cu degetele, prelungiri

de ramuri şi din fiecare, alte braţe se lungeau în privire.

Fiecare deget era un trup

însuşi şi fiecare îşi avea  

mâna lui cu alte cinci degete

şi fiecare deget, alte degete

până când nu m-am ma

 Se-aștern tăceri

 'n al nopții ungher.

 Eterne dureri

 'n cuvinte ce pier 

 Mă-nfrâng, rând pe rând,

 Si-mi vine să-mi strig

 Pustiul din gând

 Da-n mine e ...frig .

 Doar disperări

 In suflet se-aud.

 Pierdute cărări

 Si-un strigăt trist, surd

 Atât mi-au r

Cu mintea plecată pe coclauri, uliţe de iarnă,

după suflet, mâinile mâzgăleau hârtia, zugrăveau

paşii care se anunţau la uşă

cu clopoţei

şi

lumina arde

sau

e (a)prinsă la mijloc, între zi

şi crengi golite de frunze şi nici frig nu e  

să cadă ţurţuri cu am

SUB CARE CER... 
(GV)

Sub care cer se scurge-un vis, 
ascuns prin lacrimi de cuvinte, 
în albul alb,parcă înadins, 
sub întrebări şi-un dor...cuminte? 

Am nori,zăpadă în geamul meu 
şi-un dor ferestra mea, pervaz, 
o ruga pentru Dumnezeu 
şi altă...loc pentru