Blog

Sofia Brenner dădu buzna prin ușa secretariatului, deși, pentru felul ei de a fi, se putea considera că făcuse o intrare delicată, chiar subtilă. Cele două femei s-au ridicat ca alarmate de memoria marelui cutremur din 1977, dar s-au reașezat în mod

cântă-mi lăutare la ureche
cântă-n surdină să aud numai eu
clipa aceasta fără pereche
ningă rebelă peste sufletul meu

cântă lăutare astăzi petrec
eu tristul clovn al efemerei scene
mă-mbăt cu-amarul zilelor ce trec
să pot să râd când inima îmi cerne

Trecutul și prezentul, împreună,

pe margine de timp nedespărțite,

pe zi ce trece-n cuget îmi adună

păreri de rău în haine de ispite.

Aud cum vin pe cântec de sibile

și mă cuprind îndată ca o teacă,

încerc să le alung dar sunt ostile,

cu amăgiri prezentul mi

Fragment din Capitolul X cu același titlu din cartea  Vindecare prin scris , editura EIKON, 2017

Polifonismul romanului presupune o articulare din punct de vedere artistic al imaginii heteroglosiei din lumea socială- M.M.Bahtin

        Școala rusă și M

           Jocuri de cuvinte – pod

           Geografie lingvistică

           (postarea precedentă)

           Pod

           Moto: „Prietenia - pod peste două suflete.” (Camelia Opriţa în „Cuvântul deschide gândul omului”, Editura Sfântul Ierarh Nicola

mă risipesc în cercul care se strânge
se tot strânge
un punct va rămâne
apoi se va stinge
clepsidra e goală
şi nimeni n-o mai răstoarnă
arunc cu nisipul din palmă
în litere să încolţească
să mă adun în cuvinte
să mă trăiesc iar
de va fi cineva să citească

Căsuțele și-au lăsat pleoapele cu acoperișuri ude
S-au închis toate ferestrele și se aprind lumini plăpânde

Mai urlă lupi acolo unde
Pădurea tresare sub ramuri fremătânde.

Cerul își plimbă norii înaintea rânjetului Lunii
Coboară un întuneric greu peste

AZI 29 OCTOMBRIE 2012, A TRECUT LA CELE VESNICE MAMA MEA  MARGARETA MARIA 

ODIHNA VESNICA , MAMA ADORATA 

 Numele Anastasia înseamnă înviere.

Sfânta Muceniță  Anastasia a trăit în vremea împăraților păgâni Deciu (249-253) și Valerian (253-260). A rămas

DEMERSUL POETIC

Din direcția demersului poetic, a deschiderii poetului către actul creației, Jacques Sojcher /1/ face o analiză interesantă:

" A scrie înseamnă în primul rând a pune întrebări. Poetul se deschide acestuia act.  Ĩntrebările sale vizează

BIBLIOTECI ALE PARISULUI. LUMINA LECTURII

 Nopti pariziene . Capitolul 13, Editura ePublishers  2017

             Să scrii despre bibliotecile importante ale Parisului poate fi chiar o misiune. De când mă știu sunt iubitor de lectură. Citesc mult de o

Octombrie

de Gabriela Mimi Boroianu
09.10.2020

Octombrie cu furiile-n afară,
Se vântură pe stradă-n jos, în sus,
Copacilor e hotărât să ceară
Tainul fruzelor-n ceas târziu de-apus...

Şi brumele îşi scutură pe iarbă -
Broboadă albă nopţilor pustii;
C

Crângul este atât de tăcut,

e liniște, numai calde șoapte,

Glasul vântului îl ascult,

frunzele se plimbă-n noapte.

Toamnă frumoasă ne-nvăluie,

este rece atingerea ploilor,

La geamuri vântul tare stăruie,

simt numai mângâierea privirilor.

Frunzele pe ramuri n

Pe mal de râu se leagănă arinii,
bătuți de vânturile toamnei, nemilos,
din tufele uscate se ivesc ciulinii
lăsându-și cupele semețe tot mai jos.

Vin ciorile în cârduri să se-așeze
pe crengile ce plâng necontenit,
scrâjnesc țâțânile trezite-n metereze

Continui să număr nori,

raze de soare

și frunze care se întorc la matcă.

Mă onorezi cu brațele tale,

adorato, bogato, rubensiano!

Mă onorezi că ești, Toamnă!

E prea puțin

că mă închin

aerului tău sublim

și prea frumos că în fiecare vânt al tău

respir mesajul d

Când am scris despre iubire, 

De speranță, nemurire,

Mi-a șoptit un glas frenetic:

„Domʼ Poet, ești cam patetic!“

Când am scris de națiune

Și de rădăcini străbune,

S-a răstit un grai străin:

„Domʼ Poet, ești cam șovin!“

Când am scris despre hoție,

Incultură ș

Copac bătut de ploaie şi de vânt,

cu frunzele întoarse către stele,

puterea ta venită din pământ

o simt şi-acum în gândurile mele.

Prieten drag, de cînd eram copil,      

mi-ai legănat şi gânduri şi uitare,  

ajuns cândva departe, în exil,

mi-ai fost balsa

Aveți idee dacă s-au aprins

Pleiadele de stele în mormânt

Și dacă universul necuprins

A reușit să intre în cuvânt?

Aveți idee ce lumini se sting

La marginea poemului tăcut

Și câte vise,-n treacăt, mai ating

În dorul meu etern necunoscut?

Aveți idee câte amin