Blog

DOR DE ALBASTRU...
Laura Schussmann


Cum aș putea să te uit iubito ?
Îmi lipsește ce ai luat cu tine
Din ce ai găsit că mai era în mine.
Și ai fugit,iar,în lumea ta,dulce astru
Căci îți era un dor imens de albastru..

Erai frumoasă și atât d

Nemultumit de propriile izbânzi
de teama să nu mă întreacă ceilalţi
mi-am zidit în memorie convingerile
una peste alta cu liant,

dar şi zidurile uneori se dărâmă.

Doar urmele cetăţilor rămân,
să fie descoperite în timp.

Împăcat,
cu tăcerile steagului co

Început de noapte peste ziua obosită de gânduri.

Le-am pus la aţipit să dau drumul viselor să zboare

când îmi alergam picioarele pe străzile luminate de îngeri.

A fost

prea înaltă bordura

 de pe faleza care delimita

cerul de pământ.

Mi-am întors palmel

INGRID-Din noua casă

Am sosit în țară azi dimineață de la Venezia cu un zbor al companiei wizzayr.De la aeroport m-am îndreptat cu taxiul direct în Militari la autogară de unde am luat autobuzul către Pitești.Am cumpărat bilet și mă îndrept cu valiza

Numai timpul care trece va aduce alinare

Geniului pe veci sihastru când eternitatea doare.

Eminescu va fi veșnic ca ,,Luceafărul” iubirii,

a cântat natura-ntreagă, dar și marea lege-a firii.

Și trecutul a prins viață prin Scrisorile măiastre,

actual a f

Te uită


Te uită la mine și ascultă ce-ți spun,
răspunsuri se adună în taină mai multe,
mi-e roșul cu tine, mai roșu...străbun,
a lumii-amintire, s-așează s-o asculte.

Cântarea cu tine mi-e întinderi albastre,
și visul mi-e sânge ce-mi circulă

ultimul sărut

număr paşii

următoarei primăveri

care încă n-a sosit,

cea a trandafirilor,

cea a florilor,

 cea a salcâmilor

în floare,

cea a ierbii şi-a mieilor,

cea care-mi vesteşte

ţipătul cocorilor

şi care-mi aminteşte

de ultimul sărut

ce avea o lacrimă

pe dină

Imn eminescian
Ca dorul ne frământă şi ne arde,
Că moştenirea vieţii nu ne lasă,
Cu Eminescu noi vom fi oriunde,
Oricum, oricând, în orice timp, acsă.
Străbuni, români, în grai şi în simţire, 
Cuvântului un limpede izvor,
Ne-aţi dat pe Eminescu moştenire,
Ro

De mor, mă duceţi unde pacea-i sfântă,
Cu păsări care, astrelor, cuvântă
Iară Pământul, Cerului, se-nchină
Îi mulţumind pentru a sa Lumină,

Acolo unde frunza stă şi-aşteaptă
A vântului mângâietoare şoaptă,
Unde coline, de iubire mute,
Zefirul cheamă,

De ce-ţi laşi ochii înapoi, fără să vorbească când mă strigi ?

Eu nu-mi întorc privirea de la cer. E albastru şi e al meu.

Trupul mi l-am lăsat pământului să mi-l îngheţe în acel stâlp

drept şi plat în talpa capului

când îţi vei odihni zborul.

Sunt fr

ÎȚI ESTE NUMELE IUBIRE CA ȘI VERSUL ..
MIHAI EMINESCU
Laura Schussmann

M -am născut cu versul tău ca rădăcină
I ubindu-te în taină mă înălțam verde tulpină
H oră de cuvinte mi-am înflorit,cu amor,petale
A scultand-ți dorul,seara pe deal,doini

Recunosc că subiectul mi l-a oferit, oarecum neaşteptat, un articol din ziarul „Formula AS” (nr. 1066 din 14.03.2013) scris de Vasile Andru (versiunea on-line o găsiţi la adresa http://www.formula-as.ro/2013/1066/miracole-crestine-109/maica-domnului-

în ochiul nostru cel himeric

în zaţul dulce de cafea

miroase timpul a duhoare,

la cârciumă poetul bea

un ceai fierbinte de cicoare.

dezamăgit în calea mea,

l-aud pe Dumnezeu cum plânge,

alcool absurd atunci aş bea,

alcool amestecat cu sânge.

mă calcă visul

Sus, tot mai sus,

Înspre apus,

Îmi zboară gândul,

Pe firul blând

Îşi depănând,

În seri de-a rândul,

Fior de dor

Spre Dorador

Şi-n lunga cale,

La ceasul mut

Dureri se-asmu

Cu colţi de jale.

Din ochi de zei

Cad picuri grei

În palma mică,

Mi-e dor, mi-e frig,

Nu pot să

Din ceruri curg

Păreri de-amurg

Întristătoare,

Se-ntrec bătând

La geam de gând

Să mă-nfioare,

E timpul mic,

Nu e nimic

Să-mi dea voinţă,

Pleca-va-n veci,

Spre reci poteci,

A mea fiinţă.

Pe-un ram de spin

Aud suspin

De lună nouă,

Îmi face semn

Să îmi aştern,

Să fim no

Stare

Amețit îmi port în funze,
drumul meu și calea lor,
către alte lumi confuze,
disperarea unui nor.

Joacă-n ceruri dor iubire,
sub un ger în veselii,
printre norii albi oștire,
suflet veșnice beții.

O beție-n dor să îndure,
cu o Poart