Blog

Femeia în alb trece pe stradă

cu lacrimile cristalizate

pe-obrazul apatic,

cu vântul  naufragiat

printre ramurile negre,

cu noaptea - nălucă

descinsă din mituri.

-      Ce cauţi, femeie,  la  miezul nopţii?

-      Tu mă vezi, străine?

Caut drumul întors în c

Privesc pe geam, în timp ce trag din țigara,

Noapte își întinde aripile și cuprinde tot ce e afara

Orasul e îngropat în frig și ceata și as vrea sa-ți scriu,

Dar sunt mult prea obosita de la atât ploaie,

Arunc pixul și scutur scrumiera îmbâcsita...

E doar

E timpul sa ma dezbrac de inhibiții și sa dau cartiile pe fata,

M-am saturat sa ma prefac, asta sunt și nu am ce sa fac.

Urasc teribil când ne mințim, însa ador iadul în care conviețuim.

Sunt cruda, rea și nemiloasa, dintr-o singura îmbrățișare

Te-as put

Unde va fi primăvara mea:

în pădurea arsă de amintire,

în ochii frunzelor care au plâns în copaci,

şi s-au aşternut a moarte pe pământ,

în norii care-au înghiţit soarele

şi au împietrit peste lume,

în râul care poartă frunze haotice-n vale?

Azi se odihneşte

vine primăvara, iubito

vine primăvara, iubito,

cum vine aminul

 prin psalmi,

ce miere-i veninul

când sorb lumina

din ochii tăi calmi,

senină ni-i ziua

și clipa ferice,

visând un alt rai

la umbră de cetini,

covoare de iarbă

și chipu-ți bălai;

miroase a floare,

ascult armonia singurătății 
se plimbă pe străzi obscure în taxiuri galbene 
între noi doi furtunile electrizează patul lui Procust
nu-mi muri ca șarpele timpului
la asfințit
doi stâlpi doi guguștiuci doi pași 
mă poți sfinți cu tăcerea iubirii
care scutură

LAURA şi PETRARCA

                                                 Moto:

                                                              „Dragostea m-a plouat cu lacrimi pe faţă

                                                                Şi m-a bătut

Se-alungă mireasma de gură firavă

În clipe de jar cu miros de otavă.

Și cresc, fantomatic, din liniști nocturne,

În brațe fierbinți, dăltuite s-adune

Tristeți și neliniști și doruri nestinse.

Departe-i iubirea și-n tainițe prins e

Un mugur de cântec și-u

                 Rareori am întâlnit la un poet o dorinţă mai puternică de autocunoaştere, glisată de-alungul unei călătorii regressus ad-uterum: “Am vrut să mă cunosc/ dinainte de a mă naşte” sau “în dimineaţa asta, / (...) plec / să mă caut/ să mă

(Foto de aici)

Îngemănate
raiul și iadul
viețuiesc absurd
în sufletul valsând
într-o existență duală.
Bucurie și suferință,
fericire și durere,
lacrimă și zâmbet,
iubire și ură,
toate-s de-o clipă.
Și iar de la capăt:
îngemănare…
salvarea e-n tine,
ca

E seara gândurilor mele... 
Când totu-n jur e searbăd gol și trist, 
Mai rup din cer o plapumă de stele 
Imaginându-mi că nici nu mai exist.

Imi învelesc cu ea și gândurile toate 
Sperând de ele tainic să m-ascund 
Și fericit să fiu măcar pentru o noapte 

Din spiritul tău misogin
curg nopţile violate inconştiet
şi nimic nu poate fi mai carnivor
decât prada fragedă fără ajutor.

Cum poate ucide sălbăticia chipul uman
cu interiorul nestăpânit, animalic
ce lasă un gust amar
neiubit nici de demoni!

Ei se ame

 
 A înflorit un ghiocel la tâmplă
 în ziua când soarele  
 se așeza în părul meu...
 pământul cald de-atingerea
 clipei,cântă când puternic,  
 răsare-un ghiocel.
 E prima zi când, e primăvară
 în cer, în suflet și pe Pământ.
 Am răsădit puri

Dragi prietene, reprezentante ale sexului frumos! Zâna Primăverii a sosit cu un braț de flori și le-a lăsat în grădina mea. Vă rog să alegeți , Sunt pentru fiecare: blondă, brună sau roșcată, alegeți!!!! Au sosit cu bogăția efluviilor înmiresmate cu

doamnelor

doamnelor cu fuste dantelate

ce veneaţi în parcul de demult,

cu alean de-ntrăgostite toate,

aş vrea iar durerea să v- ascult.

v-aş şopti în parc o poezie

dintr-un vers suav verlenian,

v-aş putra de braţ pân’ la chindie

şi v-aş spune la poveşti un

Cu primăvara... te vei întâlni

mângâie-i pletele obosite de flori de câmp,

sărută-i buzele de zumzet pline,

cuprinde-i umerii sfioşi,

înalţă-te spre ciocârlii,

alintă-te-n jocul fluturilor,

plângi... cu zăpezi căzute pradă

suliţelor din soare.

Ascunde-te în

Şi obişnuinţa îţi poate deforma
destinul Fie că-l ai sau nu la tine
Eşti un fel de tablou amator de
cuvinte Bărbat şi poet de marcă
Prima zi este o adevărată poezie
Restu-s vorbe de clacă Destin
apărut din senin pe cer Taina ta
ai văzut-o şi-a doua oară Cr

 În noi se-aprinde-o flacără plăcută

 Ce-n sufletele noastre s-a intins,

 Căldura ei, o vrajă neștiută,

 Pe amândoi în inimi ne-a cuprins.

 Eu țin  nestinsă  flacăra  iubirii,

 Un maraton alerg către Olimp

 Și-n munte-nfing stindardul fericirii,

 O torță

muguri încă vii din arderi de ieri 
brodează lumina din aştri 
cautând în magii de univers 
o undă mai caldă