Golul de tine, îmi presează pieptul cu fiecare gând

care aleargă hai-hui şi coboară în stomac,

se măreşte,

se înalţă,

creşte

şi împânzeşte cerul.

Mă sparg, mă risipesc şi cioburile din mine, se adună-n două cuvinte.

Auzi tu, oare, cum strigă fiecare par

am închis cotlonul imaginației

 
fumegă rănile deschise cu un suspin nemăsurat 
nu știai 
numai ochii tăi, poartă făclia speranțelor prin tranșeiele disperării 

nu întârzia iubite...

Ninge de ore în şir...

Pădurea doarme albă, pustie,

nori plumburii vin dinspre nord,

vântul spulberă neaua prin vie.

Ninge de ore în şir...

Steluţe de gheaţă pe frunte îmi curg,

sunt reci şi ninge în delir,

în acest sălbatic si iernatic amurg.

Ninge de ore î

Pe cărarea de sub nuc

Umblă dorul hăbăuc*,       

Dorul badelui, dor greu

S-a pus la sufletul meu.

Refren:

C-așa-i dorul, călător

Ca setea după izvor

Și unde își află loc

Pune inima pe foc.

Rară floare de cules,

Bade-al meu, eu te-am ales

Dar mi-ai pus în su

Suflet de părinte- plug

Drum pe cer şi cuib în zare,

Mama, pruncului cărare

Doar prin lacrimă şi faptă,

De iubire-i vinovată, pentru prunc.

Mama- lacrimă şi faptă

Te alintă şi te iartă de  greşeli

Se ascunde-n clipele de ieri, 

Când te legăna şi cu poveşti 

T

Sunt atât de avar şi flămând,
nu cheltuiesc nicio clipă
fără dragoste.

Furtul permis de femeile măritate
uneori din răzbunare,
caută plăcerea dusă la culme
şi cine ştie câţi bărbaţi trebuie forfecaţi
pâna începe să se prindă;

paşii întorşi înapoi
duc l

Alerg şi ei aleargă odată cu mine.

Ei spre mine şi eu spre marginea cerului să-nvăţ,

să-l măsor în clipele iubirii de nesfârşit.

Doar trupul se mai agaţă de ei, de norii albi, gri, negrii,

să-şi odihnească picioarele. Privirea e tot înainte. Ea zboară

Vaca

Printre munţi şi printre văi

La Chelaru în zăvoi

O văcuţă beată muci

S-a pornit către Tecuci

Şi-a luat cu ea-n maşină,

Ş-o sticlă de tescovină

Ca să-i ţină companie,

Dacă sete o să-i fie.

Iar în vad pe la Gâzoi

I-au ieşit în faţă doi

Ş-au săltat-o ca val

Florile pe geamuri iarna le pictează
Fără milă gerul mușcă din pereți
Nemilosul crivăț ridicând nămeți
Peste gardul curții, case-ndepărtează.

La conacul mare iese fum pe coş
Geamuri luminate, muzică răsună,
Masa-i încărcată cu mâncare bună
L-aşteaptă cu toț

AI RĂSĂRIT PE CERUL MEU IUBIRE VICLEANĂ

Într-o zi ai răsărit pe cerul meu
O cometă luminoasă-n mișcare,
O stea.Nu era nimic înainte,
Pe necuprinsa-mi zare
Orizontu-mi era încremenit
Se zăreau munții de stei,
Păduri tăcute în zare .
Nici izvorul nu-mi

 Var. populară, pentru solista Lucia Potra

vecina mea de la Bologa

Bade’ mneu, bădiță drag,

O crescut iarba pă prag

De când n-ai călcat p-aici,

Că țâ-s dragă să îm' zâci.

Refren:

Să fii, bade, sănătos,

Nu m-oi tăvăli pă jos,

Să mă satur de țucat         

E iarnă


E iarnă iar iubito și eu mă simt copac,
învăluit de nori când visul pleacă apă,
am fost cândva o toamnă, căci m-am născut opac,
învăluit în gânduri, iubirea să mă încăpă.

Vorbesc numai prin frunze, când dor mă ostenesc
și-n infinitul

Răspunsul curat și pur al sufletului nostru când buzele sunt pecetluite de tăcerea gândului

LACRIMA
Laura Schussmann

Vin dintr-un suflet
și mă preling ca un cântec
prin misterioasă simțire
într-o răscolire de pântec.
Sunt o picătură de rouă

Dacă aş fi... Eminescu!

Dacă aş fi Eminescu,...

n-aş mai căuta flori albastre,

pentru că ele ori nu mai sunt,

ori nu mai sunt ale noastre!...

Străinii, frumoşi, urâţi,

cei ce au bani de dat,

au cumpărat multe,...

şi muzele le-au cumpărat!...

Dacă aş fi Emi

Îndemn 

Întinde-mi o mână, cuvântul de seară, 
din grații ce zbori, rostindu-mi ecoul, 
sărutându-mi o clipă, ce începe să doară, 
când șoimul pe cer, îmi scrie zeroul.

Freamătă liniştea 
pe drumul depărtării
ascunde fluturi de gând
sub bulgări de lumină

aripile-s frânte
în parada nopţii 
chemarea prinde viaţă
vibrează
ca o frunză purtată de vânt
cerul rămâne cupola 
ce înghite târziul din noi
cu timpul care îşi muşcă 
din prop

Ce dor mi-e de tine,

ce dor mi-e de  noi

te-aştep  până-n zori

In suflet îmi eşti

etern Paradis,

izvor  de iubire

ocean de speranţe,

de vise îndrăzneţe

Crăiasa din gând,

te port  cu sfinţenie

în inimă ca pe-un

dar sfânt

Un vis de iubire

sub fulgii de nea

ce dor

De-a dreptul banal

Fără de habar

E totul lapidar

Pe-alocuri carnal.

Culori imanente

Sclipesc autumnal

Pe-alocuri stridente

Pare a fi epocal.

Măi să mai fie

Surprize o mie

Chiar şi aşa se ştie

Paradoxal e porcărie...

Versuri ciudate

De oameni uitate

Pledoarie nătân

Ne naştem pentru a trăi

Dar traiul nu-i cel pământesc

Trăim pentru a preţui

Viaţa şi tot ce e firesc.

Extragem seva milenară

Nimic nu e mai de folos

Decât o lacrimă în doară

Pierdută pentru ce-i frumos.

Ne ducem viaţa cum se poate

Iar moartea o privim solemn

N