Blog

(Foto de aici)
Dacă ai ști
să îmi citești în suflet,
te-ai pierde în infinitul
dragostei de tine.

Înspăimântat,
ai fugi de tristețile mele
ascunse sub zâmbete false,
încrustate în măști.

Lacrimile,
strânse-n snop de neliniști,
ar năvăli nebune, în ropo

Fluier şi fluier tare

să se-audă până-n zare,

fetele de jos din vale,

pregătite să fie de sărutare

că eu, Dragobete vin

din pădurea de la munţi

în alai şi surle multe,

setea să-mi ostoiesc

şi floare după floare

adun din cărare,

sărutări fierbinţi

fetelor c

Lasă-mă!

să iubesc dimineţile,

dar atât de frumos stă aşezat apusul

că aş putea iubi nopţile albastre.

Ochii tăi... scânteind

peste dimineţile 

adormite 

în cuiburi de rouă.

Am pătruns prin efracţie 

În ochiul pământului - 

O lentilă concavă... 

Convex, am fuzionat cu oceanul 

De fluturi de sticlă

Din care lacrimi transparente 

Şi reci, 

Mereu se ridică...

Câteva secunde am călătorit

Pe aripi de vis. 

Milenii înspre geneza pământu

În cântec

În cântec suntem note, în realitate frunze,
pe murmurul de buze, ce în vremi o să adune,
un zbor de fluturi noaptea, din lumile confuze,
când clopotul-sentință, tăcerea lui o spune.

Frânturi de bucurii, apar pe bolta zării,
să-ți mâ

Marmură neagră,

 cerul

învăluie pământul,

freamăt

sub talpa universului.

Când nimicul dezbracă tăceri,

răzvrătite chemări,

gândul se întinde dincolo

de glacial privire a lunii,

la ora în care

morţii îşi ridică nisipul,

nelinişti prelungite,

 sunet grav înfipt

Rătăcire(vis)


Mă rătăceam iubito,în repetate rânduri,
la marginea pădurii, din cerul de senin
și își râdeau de mine, mulțimea altor gânduri,
toate în aripi, roți și-n gândul anodin.

Mă rătăceam în vis, pătruns doar de lumină,
în geana zilei n

 Zâ-i să sune, hididiș,

Ca la noi pă lângă Criș,

Să să mnire și ce’ nană

Cum să joac-o bihoreană,

Refren

Să-i fac ciudă la urâtă,

De-oi juca una sărită

Și, tomna ca on ficior,

Oi bate și pă picior!

Că îs tare jucăușe,

Da-mu mă razâm de-o ușe

Și de mă pui la

Pe plaja-arzând ca o zi pustie,
Pândind o clipă de reverie,
Pustiu-n suflet să nu doară,
M-ai vânat ca pe o fiară.

Pa iubire îţi mai zic
dar nu ţi-am făcut nimic
însă tu m-ai vrut al tău
şi m-ai aruncat în hău

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON JUAN

Învățături

Învăț să tac sub ochii tăi tăcerea,
ce-a scursă din izvorul de lumină,
mă închin la dimineți, de asta-i vrerea,
copacului, la care nopți se închină.

Învăț să-mi piară cuta de pe frunte,
broboanele ce curg când au vreo vină
și mă în

La capăt de noapte

 cu tâmplele albite

un albastru murdar

se răsuceşte fluid

înfiorare de reci chemări

Între lumină şi întuneric

ţi-aud tristeţea

 neputinţa

să-ţi înfrângi

răscolirea furtunilor în adânc

lacrima aceea de înflorire

într-o tomnatică primăvară

de

Cel care va veni în urma mea ca ocnaş,

Trudnic al pământului-faptă, cuvânt, 

Luptă! 

Oricât de grea e-ncercarea, 

Ca lacrima să nu curgă-n zadar,

Ca sângelefiinţei-esenţă

Să nu spele zarea în care te-ai născut 

Lumină şi legământ,

Pact şi har. 

Pentru mine Du

Găseşte-mă în slova veche

dintr-o carte...

am să vorbesc de tot,

de flori,

de ape 

şi de ciorchinii care stau pe rod.

Am să vorbesc şpotit şi rar...

voi spune... ca o rugăciune,

dorinţă mea în faţa sfântului altar.

Voi glăsui şi-n slova veche

într-o carte.

Tu p

Mi-aţi profanat sufletul,

Voi, prieteni cu măşti de argint

Sticloase şi grave,

Filigramate maiestos în cuvinte

(Foto de aici)
Mi-am transformat durerea în poveste
și doruri. Îngropată-n chip de lut
nici n-am ghicit că viața m-amăgește
când mă ruga să cred în absolut.

Mi-au sângerat picioarele mergând
să te descopăr. Dus prin univers,
te-am regăsit în zori de v