Blog

Trec zilele şi nopţile în şir,

Dar asta e poveste sau delir!

În umbra lor se ţes destine

Ce-aduc cu ele doruri şi suspine.

Sub cerul presărat cu stele mii

Se nasc din vise zeci de poezii,

Iar şoapte îmi alungă somnul

Şi mă gândesc mai des la Domnul.

Dar au

Tăcerea şi-a ascuns şoaptele în somnul de peste zi.  

În tremurul dinlăuntru,

m-am trezit

cu sărutul încarnat al cerului,

pe frunte:

– Mi-e foame, foame de tine!

(îmi striga de cu seară, sufletul agăţat ca-ntr-un hamac, de stele).

 Am întinat o felie de

Privim în noapte luna plină,
Şi paşii mei cu-ai tăi se mai îngână
Iar dorul-mpleteşte iară
În inimă izvor de primavară.
Trăiesc prin tine
Iubirea cea tăcută...
Şi văd cum firul ierbii
Se-nalţă către cer.
Ascult bătaia clipelor ce trec
Desculţe ploi ce parcă n

În ziua dintâi

numai pentru tine se năşteau lumini,

cărările toate

duceau într-un singur loc

acolo mirii erau biciuiţi 

cu flori de lămâi

uitând jurămintele pe câmpuri 

mirabile

traversând gânduri albe 

prin câmpia celestă

unde se naşte divinitatea tăcerii.

Timpul îmi întoarce paşii, mereu, din cărare.

Nu mă lasă singur,

pe bancă, la tine, tată,

nicicum.

Îşi troieneşte zăpada aşternută pe drum şi fluieră din frunzele toamnei mele.

Se adună paseri şi cântă şi Sufletul e deja aici. Ne aşteaptă să ne ascul

la râu toate zilele sunt înnegrite murdare
perlele albe ascund în ocean lacrimile sincerității
nu-ți întinde rufele iubirii la același soare
spală neliniștea ritualic cu frunze de pelin
minciunile iubirii se decolorează cu sare

te-ai uitat vreodată spre pământ 
să vezi cum umbra ta, merge înaitea-mi 
iar, eu te urmez ca o pasăre care 
a orbit de-atâta soare?

(Foto de aici)
Eram elevă pe atunci. O puştoaică zbânțuită, abia trecută de 15 ani, mândră nevoie mare că luasem examenul la liceul pedagogic, în ciuda țâțâielilor neîncrezătoare ale profesorilor de la şcoala generală. Îmi purtam cu mândrie uniforma

Mi-am împărţit sufletul 

În zeci de fărâme,

Iubire, lumină şi pace v-am dat.

Când n-am mai avut

Văd urme


Văd urme ce-s căzute de iarnă timpurie,
în lumea mea de vise, cu dorul felinar,
găsesc și porți și trenuri și trupuri și făclie,
când timpul ne conduce trăirea-n avatar.

Povară mi-e distanța, rămasă între tăceri,
risipa mea din sufle

Dacă aș putea...

Dacă aș putea ți-aș dărui o lume,
un răsărit dintr-un ocean de alean,
nu știu ce ai fi dorit, nu știu anume,
sau doruri adunate într-un an.

Ți-aș da orice, albastrul unei ere,
ți-aș da o viață strânsă într-o secundă,
iubirea

pielea tace la răscruce de sorți
porii respiră parfum de femeie
nu bea lumina de sidef cu palme diafane
sapă întunericul cu gheare de liliac
pana dai de orhidee

Ard flăcările pe altar

Şi seamănă a puritate

E timpul să primesc în dar

O noapte, doar o noapte

De sensuri încă nerostite

De amalgam universal

De ele doar răspunsuri toate

Pe care ziua le ascunde doar.

Adorm doar gânduri călătoare

Tot ce-i urât e tot de veghe

Palmele împreunate-n seară

cu picioarele-ngenunchiate

în faţa capului

ce-mi stă plecat,

se roagă minţii

să-i dea cheia trupului

să-mi elibereze

sufletul copil-

iubire. 

29.12.2013

Ca să-nţeleg cum vine treaba,

(Şi sunt de-a dreptul împăcat)

Găsesc că dumneaei, femeia, 

E-un accesoriu ... violat.

Chiar şi când nu are nimic de făcut, Maricica face ceva, de parcă ar veni sfârşitul şi ar găsi-o nepregătită. Doar Duminica mai stă pe lângă Ilie, dar, amândoi căpoşi, sfârşesc în certuri fără noimă, aşa că, de cele mai multe ori, îl lasă în treaba l

 N-am înțeles niciodată de ce iubirea are nevoie de o zi anume ca să fie sărbătorită. O zi impusă de comercianții avizi să-ți bage în traistă toate nimicurile care nu înseamnă nimic din mirajul dragostei care te-a legat de partenerul tău. O zi în car