Blog

Dă-mi mâna...în mâna mea o pune
noi să plecăm iubite împreună
acolo unde luna nu apune
și timpul stă lipsit de vină
ți-e părul alb... mi-e chipul ofilit
vremelnicia pasul ne apleacă
se împiedică dorința de trupul obosit
zăpezile în noi coboară să p

·        

Dacă mă strigi
Într-o zi de vară
Când soarele iarba aprinde,
Îţi voi răspunde
Ca şi odinioară.
Avantul tinereţii încă se deschide.

Dacă mă strigi
Din varf de munte
Unde cu greu te vei urca,
Îti voi răspunde
Cu vorbe multe
Şi sacr

l-am răstignit acum. Nu obosise deajuns

în (pre)umblările prin viaţă după Suflet.

Pe el,

pe Suflet l-am aflat,

l-am găsit,

am ajuns în spatele lui. N-am avut puterea

să-l ating. Doar l-am strigat şi l-am rugat

să mă ierte

că mi-am smintit picioarele pe căr

Te iubesc cum mă iubesc pe mine,

Te iubesc și mă iubesc prin tine,  

Fără chip fără umbre fără grai,

Bântuind la porți închise de rai .

Cristalul sufletului tău privesc ,

Mă găsesc iubire şi te găsesc. 

Lotus îmi este trupul înflorit,

De roua dorințelor îmb

Îmi pare din totdeauna că te iubesc…

Ascuns în mine, ai stat, iubirea să-mi găsesc.

Te-am aşteptat atât, îmbrăţişându-mi visul

Şi-am plâns când am simţit cum mă strivea apusul.

De mână alergăm prin frunzele uscate,

Viaţa ne surâde, dansând în albele ple

am ştiut niciodată să spun

acel “Te iubesc!” din cuvinte. Era doar

pentru el în pauzele

dintre ele,

dintre rânduri,

dintre cuvinte,

dintre litere. E respiraţia mea.

Sufletul.     

25.06.2014, ora 18,08’ 

Tramvaiele

Se opresc noaptea în staţii

Visând

Parfum de fete,

Chipuri,

Forme concrete.

Nu se deschid uşi,

Uneori

Firul electric

Împroşcă eclectic

Scântei.

Obsesii în artificii

Verzi.

Parfumul sărut lichefiază

Străzi,

Tramvaiele goale aleargă,

În căutare

De femei pie

Voi acei cu prăvălie 
Ne-mbiaţi cu "marfă tare"
Dar vă pun o-ntrebare
Inima-mi ar vrea să ştie:
Mame n-aveţi la vânzare?

Sau măcar cu împrumut
C-am da multe părăluţe
Pentr-o oră sau mai mult
Să simţim ce am pierdut,
Dragostea unei măicuţe!

de Gabriela Mimi Bor

Pe sub ramuri de păduri 
Cu lumina toarsă-n fus 
Vino gura să mi-o furi 
Uite sunt și uite nu-s! 

După tufele de mură 
Torc fuioare trei omizi 
Eu mă pitul, de vrei gură 
Cată-mă, poate mă prinzi! 

Și în iarba-nmiresmată 
Cu parfumul dorului, 
Tu mă culcă și m

TE POT IUBI...

Te pot iubi cu gândul, spunând o rugăciune,
ca și un măr pe-o creangă, rămas să-l bată bruma,
dar te iubesc năvalnic, ești capătul de lume,
cum te-am iubit odată...eu te iubesc și-acuma.

Te pot iubi amurg, un clopot bătând rar,

Îmi țes bucăți de suflet în cuvinte 
Să-mi pot simți din nou inima-ntreagă. 
Mă mint zâmbind, spunându-mi că sunt bine, 
Privind în jos, nimeni să nu-nțeleagă, 

Ce mare-i zbuciumul ce-n mine-l ascund, 
Câtă durere, câtă renunțare... 
Că te iubesc da

        Știu că mă iubești chiar dacă negi. Știu că mă iubești chiar dacă fugi de mine. Știu... Numește-o dependența, numește-o obsesie, numește-mă cum vrei, dar știu că nu poți trăi fără mine. Mereu fugi dar mereu te întorci. Alerg ca o otravă prin

Mă risipesc în zările albastre și zbor cu gândul către infinit

Cu mintea ascuțită tai lumina-n două cum taie păsările aerul

Cu aripile fâlfâind să poată să străpungă cerul.

Iubirea ce o port o duc către zenit.

Atâtea daruri ard în pieptul clocotind și t

Am să-ţi aşez cuvintele sub pernă
Şi-am să adorm cu ele vara-ntreagă;
În vis voi desluşi vraja eternă,
Uimită de refrenul: " Îmi eşti dragă!"

Când luna va porni din 'nalt a ninge,
Iar prin unghere, pete de culoare
Răsfăţ pe al meu chip se vor prelinge

M-o purtat turma pă val,

Înșelat că sui p-on deal,

Da’ dealu’ era-on sustin             (suspin)

Și-napoie-n vale din                      (vin)

         Refren:

Bat-o norocu’ de soartă,

Ca o cutră te tăt poartă    

Hăbăuc pân lume’ largă,

Mere-i-ar hiru

în noapte şi priveam cerul. Avea ochii

albaştri. Îmi bucuram mintea

plină de roşu.

Gândeam că e marţi. Doar marţea

sunt trei ceasuri

şi

fiecare ceas durează cât o viaţă.

Trăiesc

trăind iubirea.

De trei ori.  

24.06.2014, ora 00,07’ 

Oare, ce-ai spune, Doamne,
Dacă ar fi să-ți cer acum,
O vară să-mi mai pui în coș
Peste atâtea puse toamne?

Îmi lunecă privirea-n zare
Tivindu-mi lacrimă sub gene,
Când văd atâta floare scuturată,
Lăcrimând, dorind o ultimă îmbrățișare.

Oare, ce-ai spune, Do

Îngenunchere

Îngenunchează lângă mine iubire
cu bucuria ce ne cheamă-n oglinzi,
aprinzând lumânări nemurire,
nerostite cuvinte...ce-ascunzi.

Tu lacrimile într-o candelă toarnă
sărutarea amorțită-n dorință,
sub frunze de rugină,o toamnă,
rostește-o mere