Blog

Trăim în țara unde dorul s-a născut,
Ereditar, în gene, îl ducem mai departe
Și unde vitejia înseamnă mult mai mult
Decât o simplă vorbă scrisă într-o carte!

Trăim în țara unde verbul "a iubi",
Ca om ne definește și ne onorează
Și unde moșteni

am luat în dimineaţa asta

să văd,

să ştiu,

să-nvăţ

de ce când sufletul zboară

în albastru,

e egal cu doi. Le-am încercat

pe toate. Până la zece. Unu

îmi iese. Celelalte numere

nu contează,

nu există.

Zero e doar un cerc când eu m-aş afunda

în roşu, dar tot răm

Cică o văcuţă jună

Păştea iarbă împreună

C-un juncan june, plăvan,

Fiul boului Duman.

Până plecau din cireadă

Îşi dădeau câte-o ocheadă,

Toate până într-o zi,

Când junele îi şopti:

-         Dacă vii în grajd la mine,

O să-ţi fie tare bine,

Mi-a făc

Mă răscolește dorul, marcându-mi sufletul cu privirea ta ca seninul. Mă arde ca o flacără călindu-mi iubirea în intensitatea lui. E atât de greu că mă doboară în genunchi sub apăsarea lui. Îmi lovesc palmele pe pământ, cu furie .. iar și iar dorindu-

oglindă am luat să-mi privesc sufletul,

să te privesc

atunci

când nu eşti cu mine

să nu simt singurătatea,

să-mi străbată chipul

ridat de vremea fără tine  

în oaza albastră a ochilor cerului meu.      

29.06.2014, ora 14,52’

Să-ți amintești

Să-ți amintești căldura din cuvinte
și de surâsul lor ce-n dor se-adapă,
când stele dorm ascunse între dorințe
că luna îi mai rotundă în val de apă.
Să-ți amintești de mine ca lumină
de lemnul meu zvâcnind spre o învârtire,
de fosnetu-m

Ţi-e fruntea grea tălăzuind prin gânduri, 
Tăcută-ti caut privirea pierdută, 
Închisă mi-e priveliştea ştiută, 
Prelinsă pe undeva în adâncuri.

Seninul se lasă în braţe de fum, 
Albastre ninsori pe al iernii hotar, 
Din vastele ţinuturi pasu-ţi adun

De voi pleca iubite ....
să-mi curaţ gândurile obosite, 
tu culcă-ţi fruntea pe un vis în doi,
punte întinde iubirii între noi. 
Trupul tău o să-mi picteze forme, 
acolo unde timpul alb adoarme, 
să mă-ntorc din neştiute zone, 
uşor păşind prin amn

Taci și privește în zare
Cât de roșu e câmpul.
Mă-ntreb: - Oare,
Prometeu a aprins Pământul?!

Ascultă, privește și taci.
- Auzi cum cântă vântul?
- Ai vazut? E câmpul cu maci. –
Câtă splendoare îmbracă pământul!...

Taci și ascultă tot câmpul –
Priv

imaginea zilei cu ochii închişi ai nopţii

în care cerul era plin doar de albastru.

Doream

visele să-mi picteze

roşul din lumina timpului

deschis

în poarta sufletului.    

28.06.2014, ora 21,50’   

mă laşi să-mi fie dor de tine când pleci

să zbori în noaptea de stele. Eu n-am aripi.

Voi înota prin cerul meu albastru. Îţi voi lăsa  

urme roşii din mine  

cu mâinile şi picioarele

în stilul acela

fluture. Să nu mă laşi

să-mi fie dor de tine...     

27.

NU MĂ DISTRUGE... 


Nu mă distruge vidul,nici depărtări-imperii, 
nici trestii care prind să se resfire-n țărmuri, 
căci frunza care cade, în dorul tău puzderii, 
tu o cuprinzi lumină și o-nfloresti în muguri. 

Când cade frunza mea, mai moare un cuvânt, 
da

Pentru amuzament

M-o sfădit mândra-asară,

De nu-i încăpeu pă moară

Vorbele dulci de ocară

Scurse din gură afară.

Refren

C-are mândra buze dulci,

Numa bune să le țuci,                        (săruţi)

Da-i limbută nițeluş

Și-i pui gura de căluș.

Tătă zua am cosâ

Cu cearcăn de lună, ochii adânc priveau
cum rodiile se coc absorbind lumina
în amieze saăvârşind dulcele-n fruct,
de eram una cu zilele verii.

Cerul din aripi scuturând
se topea-n miresme de ploi pe faţa pământului
de se mirau păsările de unde atâta a

SĂ NU-ȚI EXPLICI...


Să nu-ți explici vreodată,o zi ce o trăiești,
vezi lasă-o așa cum este, ca zi de sărbătoare,
cărări din alba-ți floare în cer să dainuiesti,
răscrucea ta din timpuri, în mersul către soare.

Să faci cărarea albă, să vin spre

stau pe bancă, la taifas, cu Sufletul. Nu ne înţelegeam

vorbele. Eu le aveam pe cele ale pământului. El,

Sufletul pe cele ale cerului. Cerul meu albastru. Pe tata

l-am luat mijlocitor pentru noi.

El ştie.

El înţelege. A fost cu mine pe pământ. Acum e cu