Blog

vara

A venit vara după calendare,

Tăcerea este umedă prin munți,

Stau treji ca niște daci cărunți,

Cu vârfurile ce se pierd în zare.

Și pe câmpie grâul încolțește,

Talanga scoate turma în amurg,

Se-aud pe vale apele cum curg,

   Iar trandafirul vesel înflo

Să nu-ți plângi omule nicicând de milă 
Putere ai în suflet, cu tine-a fost mereu, 
Lasă-i flacăra, în ființa ta umilă, 
Să ardă, căci dar e de la Dumnezeu! 

Ridică fruntea și privește cerul 
Și din lumina lui îți ia speranță, 
Nemernicia vieții tu calc-o

Seara târziu

Seara târziu când nu ești cu mine
petale de flori mă sărută amar,
cad în păcatul să strig că mi-e bine
rănit de un ciob din sărutul vulgar.
Mai simt un necaz,o durere în ființă
abandonat mă pivesc într-un ochi de oglindă
păcatul

Privesc, pășind agale cu pas de muritor,
Cătând lumini ascunse de ziduri de granit.
Pășind pe drum de piatră mă-ndrept către izvor,
Acolo unde cerul se pare, c-a sfârșit.

De aş putea citi mereu în răsărituri
Și-n anotimpuri care, poate-au lăcrimat,

COMPUNE PLOAIE TU...


Compune ploaie tu cântarea noastră
cu marea, cerul sufletul ei dar
primit în ziua toamnei cea albastră
și sfânta clipă fă-o calendar.
Mi-ai dat iubirea codrului ce-a plâns
și marea tu mi-ai dat-o, valu-i urmă
din vară pân

AȘ VREA

Aș vrea ca să fiu sfântul tău gând
să-ți fiu bucuria și trilul de dor
un semn de-nchinare cu crengi spre Pământ
bucurie povară din unicul zbor.
Codru să-ți fiu legănat doar de dor
sau frunză iubire ce-n ochi ți se pierde
bucurie-n pâraie,apa rece-n

am legat cerul cu pământul. Mi-am semnat

moştenirea pe colţul meu de lut

ca un resort

să mă-ntorc

când rătăcesc cu ochii în albastrul meu

şi uit de fericire

să mă-mbăt în clipa de nemărginire

(cu)prins de liniştea norilor ce dansează

în zbuciumul din min

Nu sunt un om perfect ,nici nu m-am crezut vreodată. Sunt un om obișnuit cu multe defecte și poate mai puține calități decât ceilalți.Nu am cerut nimic de la viață, m-am mulțumit intotdeuna cu ce mi-a dat ,chiar dacă aș fi vrut mai mult. Am avut și e

a vrut să-mi iasă prin păr şi să plece. În

dimineaţa asta, mi-am luat mâinile în dinţi

şi mi-am scos „ţepii” înălţaţi

în toate direcţiile. Eram hotărât   

să-l închid în mine,

să-l văd

cum se chinuie,

cum cere,

cum îşi vrea albastrul cerului.

M-am tuns.   

Soarele îsi închide pleoapa,

aruncând marame sângerii

peste veşnicia lumii

dezgolită

de căldura cuvâtului,

de frânturile bucuriei, 

de umbrele care coboară lin

pe tâmpla timpului

oboist.

Apare luna

în armuri de taină,

lunecând pe tărâmul tăcerii,

unde inundă pa

Ți-ai scrijelit numele pe coaja unui copac. 

Se clătina


Se clătina pădurea în dânsul ei nebun
dăruind iertare,patru anotimpuri
verdele din frunze îi gândul său cel bun
crengile coroană,călătoare timpuri.
Pot să fie o mare vise îmbrățișate
vijelia lor împletesc dorința
vieți din vorbe marmuri,la maturi

EU GÂND...


Eu gând aș vrea să-ți fiu în gând
sau slova ce îți spune într-una,
rămâi să-ți spun un sfânt cuvânt
să te-ocrotesc și să-mi simți mâna.
Mi-ești gând în mine chiar de-i dus
mi-ești vorba sfântă eu uituc,
nu știu exact de ți-am mai s

M-am aşezat în umbra iubirii tale,

cu sufletul însingurat şi gol,

 romanţă tristă cântată în falset,

de măturătorul destinului.

În trupul bolnav de absenţa ta,

învăţ păsările cuvântului  să zboare.

     într-un descântec.

Din ochii umbriti de aşteptare,

lup

Când ești...

Când ești zidită-n așteptări furate
aș vrea să tac ,să fiu numai nămeți
zac timpuri lanț de mine agățate
ca tu să stai acolo-ntre pereți.
Ai fost un alb,mai pur decât o iarnă
nehotărât mi-e drumul din condei
mă dojenește-un dor ajuns în vrană
de

SĂ NU OPREȘTI


Să nu oprești nisipul ca să curgă
transformă apa ta și fă-o timp
și din rumoare vânt tu fă s-ajungă
deșertul lumii un alt anotimp.
Și-acolo-n anotimpul tău mă cheamă,
sau ia-mă-n palme du-mă peste mări
când alte lumi sub ceruri se des

coşciugul lumii atârnă

de mâinile cerului

ascultă cum se macină scheletul

prin morile gândurilor

curg răstignite pe clopotul alb

al cuvintelor toarse-n simţuri

pe zidurile transparente

se derulează ontologica zbatere

fiinţa ta se agaţă de avatarele soarelui

l