Blog

Tu dormi, frumoaso, dormi, visezi
Ș-n vis te bucuri că sunt treaz,
Te strâng în brațe și veghez
Să treci frumos din ieri spre azi,

Din nopți de dor în noi amiezi
Și iar în nopți de vis să cazi
Când zână iar te întreupezi
În dulci plăceri și în extaz.

A plecat Gogu la piaţă,

Întristat de dimineaţă,

C-o sută de lei în mână,

Truda sa pe-o săptămână!

.

Pe stradă se tot socoate:

"Să iau carne, nu se poate!

La zece guri de copii,

Îmi trebuie ceva, mii!

.

Da de unde? N-am parale,

Se duc toţi pe hrană, ţoale,

Alţii

Într-o viață viitoare
Fi-voi mire, tu mireasă,
Mă vei recunoaște, oare,
Vei fi udă și ploioasă?

Plouă azi în plină vară
Ca-ntr-o toamnă scorburoasă,
Lumânări groase de ceară
Depunându-și ceara groasă...

Mă topesc clipă de clipă
Și ca ploaia curg, mă

marea și tu

răsfoiesc marea cu tine, iubito,

cu vântul alături, spălându-ne fața,

valuri uriașe ne-ngroapă-n neant,

tu râdeai la umbra iluziilor.

peste noi a trecut un pescăruș,

am uitat o clipă că trebuie să-notăm,

surâsul tău s-a înecat în mare,

ai pleca

Pe furiș, m-a-nvăluit – tainică –

Noaptea ca o mare-adâncă

Şi nu-i lumină îndeajuns
În întunericul de nepătruns.

Îmi răsună în urechi şoapte

– De la stele cântând în noapte,

În galaxii indepartate –
Și pe aripi de unde purtate,

Audiez un concert divin,

portret adolescentin

ochii tăi sunt strop de soare,

roșul gurii de coral

dalbă neaua sânu-mi pare,

iară părul -negru val.

cu obaji ca trandafirii,

roșii ca de roze dulci,

te întreci în darul firii,

când pe brațul meu te culci.

zvonul muzicilor parcă,

se aud

Astăzi vremea mă deprimă,
Plouă, cerul dă pe-afară...
Tristă și rebelă climă!
Plouă-a toamnă-n plină vară,

Astăzi vremea mă inhibă,
Norii-și leapădă scursura,
Plouă nesfârșit, se-mbibă
Ca buretele natura.

Astăzi vremea mă ucide,
Lumea s-a topit și cu

Cine are văz, să vază,
Cine-auz are, s-auză
Ca pe-un țipăt surd de rază,
Ca pe-un-tunet orb de spuză.

Și simțire cine are
Dincolo de vreo simțire,
Va simți o revărsare
Nefirească-n a sa fire.

Om și plante, animale,
Aer, foc, pământ și ape
Din infer

Slobozea

memoria vlăguită

cu o uşurare

înaripată de suflet,

învăluit de bucurie,

în lumină…

Nu am știut că îngerii
Adesea se revoltă
Și la semnalul strângerii
Se strâng și plâng pe boltă...

Nu am știut că au și ei
Comuniuni de seară,
Că aripile prinse-n clei
Le scot și sunt din ceară.

Nu am știut că uneori
În seri de întrunire
Mai mor și

De ce am mai citi o carte de poezie azi, când există o adevărată inflaţie de manifestare în scris? Iar dacă am face-o, de ce am alege volumul de poezie „A 11-a petală”, propus nouă de Marius Iulian Zinca, autor cunoscut mai ales din întâlnirile Reţ

Într-un

sentiment de bucurie

lăuntrică,

să uite cu totul de sine,

s-a cufundat

în contemplarea naturii…

cafeluta te asteapta
este calda aromata,
zi buna eu iti doresc!
cu cafea eu te servesc
sa ai o zi norocoasa
vesela si mai frumoasa !

cântec de of

tot ce este-n lume are

doar o clipă de-mplinire,

lumea noastră-i schimbătoare,

este veșnică rotire.

oamenii ca pomii cresc

sub acest albastru cer

tot ca pomii înfloresc

și ca frunzele lor pier.

născocim mereu candori

ascultăm glas de vioară,

pr

(Porumbelul şi fetiţa)

-Ce drăguţ eşti, porumbele!
Pene albe-ţi sunt  hăinuţa,
Stai să te mângâi pe ele,
O să pun încet mânuţa.

Vrei să ne-mprietenim,
Să fim zilnic împreună,
Jocuri multe să scornim
Şi să fim cu voie bună?

-De acord, te văd cumint

            Întâlnirea cu lirica lui Marius Iulian Zinca s-a produs din voinţa mea de a contempla literatura online, fie pe Reţeaua Literară, fie pe Agonia.

            Am optat pentru susţinerea acestui demers ca o condiţie impusă de pe bancheta

Teodor Dume: esenţe de suflet

Mă simt străin plecat de-o vreme
Şi-n oglindă sunt un aburit,
Aspir la tainele supreme
Ce-n cuvinte zei a nemurit.

Întreb şi visul care-mi tace
Ori se ascunde prin poeme,
Cum din război se naşte pace
Ori nu-s inclus bine-n sisteme?

De ce şi umbra de am