Blog

Undeva, pe Styx...

Orfeu cîntă tot acolo

Lângă Styxul

Peste care luntraşul

Face naveta într-o hipnotică râvnă

Cântă aceeaşi dramă, aceleaşi note,

Aceleaşi sunete

Care împing luntrea uşor dincolo

Unde se aud sinistre urlete...

Vine luntraşul

A câta oară?

Orf

La dunarea din pădure,

leul n-a  fost ales rege,

dădea legi eronate,

toate plagiate,

fără a fi reactualizate,

ghionoaiele mureau de foame.

Leul, întristat,

a tuşit şi i-a certat:

-          Ascultaţi, voi, dobitoace,

strângeţi vreascuri din pădure,

gazul  iar

În umbra înclinată
a luminii căzute pe obiecte,
nimeni altcineva
nu rosteşte cuvinte alese.

Dar cine le desluşeşte înţelesul
de miezul le rămâne intact?

De căpătăm aripi învizibile
şi nu ne aude ecoul
de tăcerea în tăcere se mută.

Păsările se balansează

Bijutier născut printre stele

Podoabe dantelate sculptezi

Cuvinte îngemănate-n rastele

Pe hârtie cu sârg le încrustezi

O muză  te îmbie cu gânduri

Idei ce abia stau să erupă

Transformă cuvintele-n rânduri

Altare în suflet zidesc într-o clipă

de la o vreme mă privesc
ca pe un lucru uitat în podul casei
(nici nu ştiam că există 
şi că-l moştenesc de la tata)
ţin ochii larg deschişi cât să
încapă Dumnezeu
discreţia
sentimentele şi iubirea
a tot ce nu am cunoscut îndeajuns

astă seară am impresia 
că c

Cu privirea curioasă

şi atitudinea relaxată,

înregistra

ridurile de pe faţa

gândurilor pendulând

în risipirea

unui vis spulberat

de ceasul deşteptător.

Nu moare cel

cu pieptul deschis înspre vânt,

din al cărui pumn încleştat

ţâşneşte o lance,

cel pentru care va exista oricând

măcar o moară de vânt

cu 1000 de capete

nu moare, acesta

îşi strânge tâmplele în palme

până le face izvor

pentru el,

piatra înfloreşt

Când gura

mişcându-i-se ca unui peşte

cu răsuflarea scurtă şi rapidă,

simţi un nod de foc în piept.

În inimă

i se căsca un gol

întorcându-se

la adăpostul întunericului.

Îşi şterse de pe faţă

o peliculă de transpiraţie.

Simţea o scânteie de speranţă:

ave

Întinde mâna

culege-mi sângele

cum culegi grâul

împrăştie-l

la răsărit şi la apus

să se înalţe, să coboare

cum respiră valul

să înveţe

desfăşurarea în fuioare de lumină

să coboare-n maci

şi să surâdă

în surâs,

cunoaşterea-i deplină

lasă-l să curgă

liber pe cărări

distihuri

eu nu mai sunt pornit pe fapte mari

un mugur în pădurea de stejari

ce-și tremură în răsărit tulpina

prin care trece veselă lumina

nu-s plin de nicio grea-nțelepciune

ard ca o flacără  într-un tăciune

nu mă întrebați de nicio moarte

căci ea sărm

Viaţa ta nu există. Cândva îţi vei aminti

aceste alungări peste pragurile anului.

Umbre pubere şi antinomiile în care te pierzi

ca un animal blând, lovit de lumină.

Pe cărări aceleaşi galaxii de frunze

murmură imnuri în timpanele destinului.

Viaţa ta nu ex

Luptându-se

cu o durere pustie,

capul începu să-i zumzăie

şi inima

îi bătea puternic.

Se simţea

ca o mumie sculată din morţi

şi cu un nod în stomac,

privea viaţa.

Îl lăsase cu cicatrici adânci.

Ce scoală-a vieţii la învăţat atât!

Să-i dăm obol, vorbele să-i credem.

Minciunii să dai sens aşa  de scump?

Din milă  nu mai ştim să pierdem!

El e actorul coltului de stradă,

Avarul cel bogat la bal mascat!

Instinctul l-a-nvățat să vadă

Ce slabi suntem

Am prins un fluture. Și eu,

Pentru acesta-s Dumnezeu.

Pot să-l strivesc sau să-l las viu

Înger sau demon pot să-i fiu!

Și totuși știu...

- De-aș face rău, ce Domn aș fi?

Le-ar fi doar teamă! M-ar iubi?

Să zboare liber l-am lăsat.

Din gânduri umbra mi-a plec

În lumina cărei stele
smuls din întunericul bântuit de fantome,
rupt de vise,
voi primi semnul dimineţii pe buze?

Sunt mai uşor cu un gând
şi cred că de la femeie mă doare
urma rămasă de la iubire
ca o întrebare fără răspuns.

Tăcerea
topită în singurăt

Când nu voi fi cu tine…

. Atunci când nu voi fi cu tine,

Să ştii că mi-am lasat parfumul

Pe florile de iasomie.

Zorelelor le-am dat canon

Să-ţi spună: bună dimineaţa;

Dar peste zi te-or însoţi

Frumoşii noştri trandafiri.

Şi mi-am lăsat sărutul meu,

Pe macii i

Azi sunt mai trist c-un trandafir Îmi place

lirism baladesc

timpul meu de ametist

cade-n alăute trist,

beau culori din orga mea

în grădini de peruzea

și aștept liniști stelare

prin parcuri cu felinare.

lung vibrează peste parc

ca un răsărit de arc

clopot dulce tot sunând

peste sufletu–mi plăpând,

mi s-a

Constantin şi Constantina rămân în onomastică românească atât ca prenume, dar şi un nume de familie, foarte des întâlnite.

Constantin este atestat încă din secolul al IV-lea, prin numele marelui împărat cu acelaşi nume, devenit ulterior sfânt. Numele