Blog

Fiecare are câte o stea, doar (a)prindeţi lumina-n căderea-i…

                                             *

Ne bucurăm privind strălucirea unei stele. Nu va mai lumina mult. Străluceşte în apogeul arderii sale, dar suntem noi conştienţi de ast

Fiecare îşi are universul său, doar că fiecare e o mică galaxie în universul lui EMINESCU.

*

E cerul plin de stele, însă doar una e… LUCEAFĂR.

                                                    *

Fiecare Luceafăr îşi are Cătălina lui…

Pe principiul „afară e vopsit gardul şi-năutru-i leopardul”,       m-am… „îmbătat” cu şi din cuvinte scriindu-le, să mă citiţi printre rânduri… după gard.

                                                                    *

Ultimul cuvânt aparţi

Îţi sunt lacurile ochi de ape sfinte?...
Sunt lanurile gene de neveste?...
Cine mai crede în sârma din cuvinte
Şi într-un balaur – rest de poveste?

Satelele adorm descântate de val,
Îngerul nopţii aprinde amnarul,
Mă visez pe ape, despărţit de mal,
Ci

În mintea tulburată, înceată,

Plutind pe un vis, mi se-arată

Aleasa sufletului, ce vine

În suav cînt de mandoline

Să-mi plouă,-n vers, cuvinte dulci

De liniștire, precum culci

Un pui de om, rupt din soare,

În brațele mamei iubitoare,

Dar cu un sărut,

Vreau să m-arunc în cerul oglindit în ape

Rondelul nopţii

Noaptea-şi va broda perdele

Din amurg cu fir de zi,

Aruncate pe zorele,

Bolta-n ram va clipoci.

În mirajul din vâlcele,

Caldu-mi cuib îmi vei nunti,

Noaptea-şi va broda perdele

Din amurg cu fir de zi,

Îţi voi prinde flori de stele,

Vi

E luna lui cuptor, cerul se topeşte
Natura-i fără vlagă, totul ofileşte,
Amurgu-i de rubin, mai caută un nor
Umbra răsfirată pe-ntinderi, azi uitate
Cerşeşte parcă-n gol
Picuri de agate, lacrime de dor.

Ma uit acum spre cer, caut lună nouă
Luna se arată, pa

Ce-mi faci tu
Că negru nu-i niciodată negru?
Este plin de culori
Din toate nuanţele
Una câte una
Îmi laşi
Iar înainte de a te atinge
Le schimbi locul
Să mai vreau... mai vreau…
Doar asta să auzi
De fiecare dată când mă priveşti
Cu ochii tăi negri
C

la două priviri distanţă de orice drum
ce ar putea trece prin mine
respir sângele care
a pătruns lutul
în drum
spre rădăcina facerii

dinspre răsărit se eliberează lumina
ca o jertfă...

O fi venit, n-o fi venit
Al morții ceas necruțător
Dar voi, smintiți, L-ați travestit
Pe Dumnezeu în cerșetor ?

O fi venit, n-o fi venit
A lumii judecată-n gând
Și-n gestul strâmb și răsucit
Pe Dumnezeu împovărând ?

O fi venit, n-o fi venit
Al dezdum

crepuscul

zarea se confundă cu valul,

o mașină de scris demodată

bate balada înecatului,

nițel apollinaire vine prin vitralii

desenând în apă curbura unui

șold de femeie.

pescărușii aleargă

 prin capcane de lumină.

pe urmele ofeliei trec urme de elfi

care și-

Nu te uita, lume, lung;

Ca n-am cu ce sa te-mpung,

Am doar gura sa vorbesc;

Si suflet sa te iubesc,

Eu nu stiu discrimina;

P-ai de nu-s de varsta mea,

Ba din contra bag in seama,

Si pe cei ce nu au mama,

Pe tineri si pe maturi;

Pe cei blanzi dar si pe duri

Chi

Țară care mori săracă,
Deși doliul te-nspăimântă,
Demonii petrec și joacă,
La înmormântare-ți cântă,

Fetele și se dezbracă
Și se vând și se descântă,
Iar românii plâng și pleacă,
Inima-n străini li-i frântă

Neștiind ce să mai facă,
Se-amăgesc și se

LA MULȚI ANI TUDOR GHEORGHE!

Gheorghe Gheorghe al lui Tudor,
Fiert în foc de cositor
Şi în jar de-argint şi fludor,
Ca lumina ochilor,

Nu e bard mai bard cu barda
Să despice dor cu dor
Inimile moi cu joarda
Doinelor, baladelor.

Şi nu e român mai dacic

Cu mintea hai-hui călăream printre stele

Cal focos ce mânca limbi de foc şi smicele.

El avea aripi mari ce-aduceau pe pământ

Vânt turbat, tunet, ploi, zările-ntunecând.

.

Auzeam, ca prin vis, cum plângea câte-o stea...

Căutam sus pe cer care este a mea.

M-a

Eram în seva florilor mire,
fluturii adăstau pe corole,
nestatornici cum sunt
plecau de la una la alta.

Citeam în liniştea cu arome,
totul se desfăşura într-un potop de petale
frumuseţii aduse zălog.

Prin subţirele cânt al frunzelor
vara se strecura-n

Aproape dezbrăcată,
cu patimă și dor,
mă las ușor purtată
genunea să măsor.
Încet, plăceri carnale
las trupul să-mi frământe,
de dorurile tale,
pe pajiști liniștite.
Și-aștept să spele cerul
un trup unit din doi,
să spulbere misterul
cu ale sale ploi.