Blog

Am plâns,

În noapte

Multe lacrimi s-au scurs…

În adânci tăceri

Şi dureri

Cad în pustiu de ape

Peste valuri mărunte

Şi-mi aduc aminte

De tăcerile scurse…

În lacrimi,

În noapte,

În zări ascunse.

Deodată

respiraţia mi s-a oprit,

patima obsedantă

a trăirii clipei din urmă

a dispărut,

o priveam nedumerit

fără a-mi putea opri...

artificiala trăire.

Mi-e atât de foame

de un somn încât îmi vine

să mă culc pe urechea lui.

Mi-e viaţa

corabie

purtată departe

şi uitată

în derivă.

Ieri…nimic.
Mi-am antrenat vulturul pentru vânătoare,
apoi m-am odihnit lustruindu-mi arcul
iar seara
am săgetat câteva păsări veninoase
cu mutre de preşcolari.
Îmi rămăsese de ascuţit pe îndelete suliţa
şi după miezul nopţii
am ucis un vîrcolac
tare

Într-o lumină aproape solidă,
sărutul meu îți reda glasul unui copil
pictat pe faianţele Casei Poporului.
S-ar putea spune că eram obişnuiţi cu asta.
Dialogul tău cu fraze colocviale
că nu trebuie să fac nimic decât să trăiesc,
nu m-a ajutat să trec

Mi-e ochiul şoarece rozând slovele de tuş,

cum strunele viorii roase de arcuş

întorc la Cer pe îngerii-n cădere

să ne vegheze căile-n tăcere.

Ne vom cunoaşte poate-n vis sau pe o stea,

departe de lumea care nu ne vrea,

ne vom cunoaşte poate-n Nobilul Poem,

Ardeau amiezile
în plină vară
secundele se prefăceau
în scrum
doar orele rămase
urcau grăbite-n turn
trăgând înspăimântate
un clopot
răguşit
de fum…

...

Ardea pământul
gândul
cerul
apele se retrăgeau
în pietre
sălbatice săltau
pe prund
halucinante
nec

Când se spune despre cineva că prin ceea ce face, e cel puţin inedit, acel „inedit” nu stă, e la el, în funcţie de stare, simţire… la acei, acele ce răsfoiesc, desfac, despart acel lucru, scriere, orice… şi îl, o văd, transpun prin prisma celui, ce

Fiecare dintre noi îşi are timpul său de… strălucire. Trebuie doar să-l ştim unde, când, cum şi să-ncercăm să „profităm” de el, Dar… cum oameni suntem, dacă l-am ajuns, însă el - timpul ni s-a terminat, ne place să ne „spânzurăm” de el fără a ne d

Ce o râcâie şi-o doare,

Pe nevastă, când cu anii,

Pentru soţ e-o "vrăjitoare",

Ce să ceri? Bărbaţi. Golanii!...

...................................

De ani buni căsătorită,
Fără respect, nici iubită,
Ştie doar serviciu, casă,
Uită să fie frumoasă!
*
Soţului par

Rob român, cruntă-i robia,
Cruntă zbaterea-n noroi
Până când nu vom zdrobi-a
Umilinței fiară-n noi.

Rob român, robia-i cruntă,
Crunt e lanțu-n os încins
Dar mai crunt când se împlântă
Za cu za în suflet prins.

Rob român robind acasă
Ori prin lume p

Calvarul minţii - să se odihnească în… odihna-i.

*

Calvarul minţii - să o pui să gândească.

*

„Corvoada” celor cu/ce au „minte”, este că niciodată nu trăiesc… pentru ei.

*

Calvarul/coşmarul vieţii - să-ţi trăieşti… ne

Formă naţională de protest

Costel Zăgan, Universuri paralele

Neatenţia naşte… atenţia.

                                              *

Atenţia celorlalţi asupra-ţi vine din neatenţia ta asupra lor…

                                               *

„Împăienjenirea” – nodul din gâtul (ne)exteriorizării sentiment

Niciodată nu poţi reuşi a te vedea/cunoaşte mai bine decât prin ochii, mintea şi sufletul celorlalţi…

*

Într-o linişte uimită, doar sufletul se aude făcând zgomot…

*

Toţi suntem lumină şi suntem făcuţi să o… împrăştiem în jur, numai că lumina unor

Cuvintele sunt… efectul gândurilor noastre, fie ele rostite sau scrise sau… nu.

*

Arma necuvintelor dintre rândurile cuvintelor, e mai puternică decât orice armă…

*

Ca să aibă loc… comunicarea într

casandra

râul veşniciei curge

printre dealuri de oase de străbuni,

încerc să m-agăţ pe scări de lumină

spre paradisul plin de nebuni.

privesc în mine dihănii

care mă latră şi nu-mi dau pace să sui,

mă leagănă raze de lună hai-hui

şi muşcă din mine dihănii

Nepăsare şi/sau… neştiinţă?!? Nepăsare - un cuvânt care nu-mi pare potrivit cu „starea cuvenită” a omenirii. Poţi părea nepăsător asupra unui obiect/lucru/persoană pentru că nu ştii „domeniul respectiv de activitate”, dar asta e… neştiinţa care poa