Blog

Vreau să scriu la ce m-am gândit, 

fiindcă și ochii au ceva de povestit,

Poate vrei să servești iar un ceai, 

îți aduci aminte ce cu mine vorbeai?

Amintirile sunt toate pline de noi,

Când alergam prin ploaie amândoi,

Te-ai plimbat prin gândurile mele

și m-

In fiecare clipă a vieții mă închin, 

ascund în suflet un trist suspin

Multe amintiri viata ne fură

privesc pe ram, o frunză tremură

Amintirea ta îmi dă multă putere, 

este în inimă  o sfântă mângâiere, 

Am în în inimă și suflet un jurământ, 

nu am uitat n

Pe toata valea pământeană
E sfântă mama care naşte
Hristos se naşte dintr-o rană
Cântaţi creştinilor, e Paşte!

Oricâte i se-ntâmplă lumii
Cel sfânt nu pleacă nicăierea
Din jalea lacrimilor lumii
Mereu se-ntâmplă Învierea.

Pe harta petelor de sânge
Rătă

M-am gândit să scriu iar câteva versuri, 

ascund printre rânduri multe înțelesuri ,

Caut o lacrimă în a sufletului furtună ,

când pe cer stelele aleargă, se adună. 

Încerc să-ți caut sufletul printre stele ,

acolo sunt ascunse gândurile mele, 

A coborât d

Umbra nopții este tot mai aproape, 

Gândul se odihnește printre pleoape, 

Cu pași liniștiți trece încet o adiere, 

Dorm trandafirii printr-o mare tăcere. 

Îmi amintesc mereu ce a fost o dată 

În suflet am o poveste adevărată 

Privesc atentă neliniștile ra

Trec clipe reci..., prin acele de ceas –

nespusele-ntrebări încep să doară,

din câte-au fost, din câte-au mai rămas

pe gânduri se aștern ca o povară.

Răspunsuri n-am găsit până acum,

dar dacă timpul curge doar-nainte

cum de se-ntorc regretele din drum

ca s

Viața este darul lui Dumnezeu pentru noi. Modul în care trăim este darul care noi îl facem lui Dumnezeu. 

Credința creștină este credința bucuriei pentru că îl aducem pe Dumnezeu aproape, prin Mântuitorul nostru Iisus Hristos, care este fiul lui Dumne

Oroarea este şocul acut
Ce eviscerează
Bunul simţ,
Spânzură norii
De grumazul trandafirilor,
Îţi strigă: cască ochii şi urlă!
Dar în tăcere!
Altfel
Îţi suturăm buzele
Cu un zâmbet!
Te tatuǎm cu ceară umbrelor
Ce colcăie
Sub paşii care duc la sala
Unde sufletele î

Plătesc minotaurul

Să agaţe femei frumoase

Când mergem în gangul Căii Lactee,

Vreau să aud naiadele urlând,

Să fiu măcar o dată în ultimul balamuc,

De-o câinească dorinţă

Să-mi ascut toţi caninii

Şi să urlu carismatic la prima stea

Care-mi va cădea în braţe

Ploaia a gonit în cer stelele toate, 

pe drumurile pustii petale căzute 

Prin vămile cerului noroi calatoresc,

printre gândurile nopții mă opresc.

Pe firul ierbii tremător geme furtuna, 

a plecat de la geamul meu  și Luna  

Pe stradă a vântului sălbatică

Fug departe toate stelele pe cer, 

Ascund între ele un mare mister, 

În clepsidră alunecă clipele vieții,

Șterg din suflet urmele tristeții.

Un braț de flori este acum pe masă, 

Ploaia primăverii mă așteaptă acasă 

Îți caut pașii pe aceleași mici poteci,

E

O, cum se duce timpul, lăsând pe piedestale

statuile-nsetate de neuitatul zbor,

pe când din miezul iernii se-apropie agale

o altă primăvară pe-o aripă de dor.

.

Zăpezile flămânde se zbat de-o săptămână

să-și țină ghioceii la sânul dantelat,

la marginea pădu

Odată cu gândul, sosit în tăcere,

un dor rătăcit se întoarce-napoi,

ajunge călare pe unde stinghere    

trimise de cântecul unui cimpoi.

.

Cu umbrele serii, căzute deodată,   

ajunge și visul, din vastul deșert,

cimpoiul își cerne balada brodată

cu note desp

Vântul mă mângâie cu adieri ușoare, 

Simt pe chip mireasma și ei boare, 

Culeg toate visele mele dintre gânduri,

Și le așez liniștită iar printre rânduri.

Un vis mă urmărește în viață mereu 

Când mi-e dor îl găsesc în sufletul meu, 

Privesc în grădină fru

Dispare dintr-odată clipa în trecut,

dar amintirea sa în urmă mai râmâne

pe un tipar mental, total necunoscut,

croit, cândva, la margine de ficțiune.

Ce-aduce clipa dispărută peste timp, 

la tragicul tipar rămasă racordată…?

Nu știu nici zei de pe miticul

pGândurile zboară încet spre asfințit, 

Altă primăvară în curtea mea a venit 

Privesc cum se deschide o floare 

Stelele calatoresc acum în depărtare.

Zvâgbesc razele Soarelui spre amiază,

Mă mângâie mereu pe fața o mică rază,

Vântul adie mai încet printre

Când punțile de timp se rup câteodată,

rebele gânduri, rătăcite-n noapte,

în clipa despărțirii-ajung așa departe

că mintea mea, de sub control scăpată,

inexistente galaxii împarte.

.

Venind din universul ce dispare,

se scurg neîncetat, trecând prin mine,

cu

Noaptea plutește printre visele mele  

Un dor străbate drumurile vieții grele ,

Strigătul sufletului rămâne în piept

Privesc pe geam... nu știu ce aștept.

Se odihnesc gândurile printre amintiri, 

Călătorește sufletul printre primăveri, 

Și în  noapte vrea

Au inflorit în curtea mea toți merii, 

Peste câteva zile vine ceasul Învierii 

Dorm liniștite în grădină florile toate,

Sunt de bunul Soare frumos colorate.

Îmi sprijin fruntea fericită de mână, 

Gândul meu ceva vrea să-mi spună, 

Este miezul nopții, scri