Blog

Vei mai rămâne-n gândurile mele

chiar dacă astăzi ai decis să pleci,

în urma ta doar vechile poteci

vor mai păstra privirile-ți rebele.

Din umbrele-amintirilor lăsate

pe-o margine de drum fără hotar

voi înțelege umbletu-ți hoinar

spre zările ducând către p

Vântul în văzduhuri iar se agită, 

ciripiturile în iarba verde cântă ,

Privesc cerul intunecat în tăcere,

printre cărți mă privește o floare.

Pe cerul supărat norul se desface, 

un cel albastru mie mult îmi place,

Ploaia printre ramuri se stârnește,

Primăv

Se apropie vara cu a ei mare căldură, 

florile de piatra se întind pe bordură, 

Atentă ascult liniștea dintre frunze,

începe simfonia printre multe roze.

Printre ramuri trece vântul răzvrătit, 

de alte veri plecate mi-am amintit, 

Norii târăsc ale ploii m

E altă zi și nu mai sunt ca ieri –

mă-nalț cu orice clipă ce-mi aduce

o nouă vrajă ruptă din tăceri

ajunse azi în tainica-mi răscruce.

Nu vezi? - se schimbă ora din trecut

și plâng în noi regrete resorbite

în tristele-amintiri ce s-au pierdut

pe-apusuri re

Dorm trandafirii somnul liniștii, 

câinele mă așteaptă în fața cuștii,

Într-o după - amiază de primăvară, 

și - n liniștea grădinii vine altă vară.

Salcâmii sunt năpădiți de albine, 

când roiul mare de petale iar vine,

Adie în mine cântecele altei veri,

si

Vântul, rătăcit târziu pe deal,

mătura poteca-ntortochiată,

un amurg de toamnă ireal

dezlega enigma dintr-odată.

Din trecutul ce părea lăsat

la o margine de gând precară

ajungeau pe umbre de păcat

dorurile-n cântec de vioară.

Desfăcute-n ritm de triolet,

re

Gândul deseori noaptea multe îmi spune, 

Când stelele pe cer încep să se adune, 

La geamuri un mugure acum înfrunzește, 

Numai o stea pe cer mereu mă urmărește. 

Simt în sufletul meu numai o rece înfiorare,

Pâlpâie pe masa veche liniștită o lumânare,

În c

Licăriri de raze rătăcesc mai voioase, 

atinse de vânt frunzele zgomotoase

Nu vreau să mă desparte de copilărie,

peste cerul nopții stelele se împrăștie.

Și Luna scrie lumini pe frunzele verzi, 

câteodată ochii triști sunt umezi,

Privirea tăcută se streco

Era demult ... la început de vară –  

veneai târziu, cu-n tren necunoscut,

te așteptam, dar nu te-am revăzut,

vestitul tren nu mai oprea în gară,

se îndrepta către un alt ținut.

Ploua și noaptea se lăsa afară,

iar eu călcam peronul abătut,

din zări venea un

Cântă în grădină mereu o privighetoare, 

Atinsă de parfumul gingaș al unei flori, 

Gonesc din suflet deseori mai mulți nori, 

Florile sunt mângâiate de mândrul Soare. 

Vântul cântă încet iar la mai multe viori,

Pe masă așteptă multe flori și o scrisoare,

Langă o casă veche cu ferestre mici, 

se ascund în cuiburi multe rândunuci,

Soarele ne veghează într-o primăvară, 

și  verdele din grădină ne cheamă afară. 

Se lasă iar amurgul peste parcul verde, 

un chiot vesel de copii din parc se aude, 

În slovă și în

Umbrele nopții s-au întins iar pe Pământ, 

Adun mai multe amintiri într-un gând, 

În sufletul meu infloresc mulți trandafiri, 

Multe flori au rămas acolo printre amintiri. 

Stelele pe cerul nopții frumos strălucesc, 

Luminată de razele Lunii mă  trezesc,

Primavara înfrunzește frumos sufletul 

la fereastră călătorește acum vântul,

Prin vămile cerului se ascund stelele,

roi de fluturi colorați mângâie florile.

Stă vântul printre stelele primăverii, 

o lampă luminează gândurile privirii,

Pe frunzele primăver

Calatorește în sufletul meu vântul, 

s-a încărcat de multe flori Pământul,

Strânge în tolba lui mai multe amintiri,

când strălucește un zâmbet în priviri.

Aud acum al vântului liniștită chemare,

se leagănă toate ramurile peste zare.

Un drumeț mai trist îm

Noaptea târziu becurile sunt stinse, 

 în sufletul meu stelele sunt aprinse,

În gânduri călătorește numai dorul,

dansează pe cer liniștit acum norul.

În amintiri suntem numai noi dansând, 

sub cerul înstelat adun multe în gând,

Aleargă pe foaia albă multe

Toamnele venite din trecut

se așează-n cuget către seară,

îmi aduc, cu vântul nevăzut,

amintiri lăsate într-o gară.

Aş fi vrut cu mine să le iau,

laolaltă să le am pe toate,

dar în gară încă mai veneau

trenurile pline cu păcate.

Ah, păcate, puse într-un nai

Umbrele nopții coboară iar pe Pământ, 

peste zări o rază a Soarelui s-a frânt,

Acum când cerul mai întunecat tace, 

adun în sufletul meu a primăverii pace.

Când visul se ascunde printre pleoape, 

numai stelele nopții îmi sunt aproape,, 

Umbra primăverii u

De-ai răzbi să mai ieși vie,

„Pasăre de colivie”,

De prin buncăre sinistre,

Și cu nașteri în registre;

Să inspiri doar aer pur...

Da e moarte prin prejur!

Ieși din adăpost când tunul

Se zdrobește ca nebunul,

De un lanț de forțe triste,

Bravând armele țarist

Am gonit din suflet mai multe tristeți, 

nu-mi plac ale lacrimilor multe săgeți,

Ascult al frunzelor verzi liniștit glas,

acum printre razele Lunii fac popas.

În sufletul meu infloresc multe culori, 

mă acopăr cu stelele cerului deseori, 

Ascund în suflet