Blog

  România, tare mult te asemeni cu această imagine...
Abandonarea adevărului?... Care-i visul, scopul tău, România!!!...  După cum se vede, ai pierdut orice speranţă? Prin urmare, Dumnezeu a murit, şi simţi un gol imens în cap?... Voinţa sat

haos prin cuvinte
sensuri din ele intră in joc
singular
amorul multiplică infinit,
fractal din el, senzaţie ascunsă
de buze uscate-n dor
nestăvilit
cheamă îmbrăţişări interzise
dorinţa aprinde sărutul
intens
pulsul stoarce raţiunea din gând
pri

cum ninge 

parcă ar crește zilele copilăriei
în ochii tăcuți

duios

te țin în pumn iubire
ca pe un hulub speriat

când te așez în mine
umblu haihui fără să știu

Noi nu am obţinut nimic degeaba.

S-a luat întruna pielea de pe noi.

Plângând ne făceam in tăcere treaba,

În jug, asini la carul cu nevoi,

Privim cum  nu se lasă spre a fi clintită,

Această piramidă care am clădit,

Prin lipsa noastră vinovată de voinţă,

Î

de ce mai plângem anii…

de ce mai plângem anii ce s-au dus,

sunt cântece triste de lebede,

ne uităm după ei spre apus,

că prea au trecut repede…

am pus pe deget inelele,

 alaltăeri parcă eram tineri,

acum numărăm anii și stelele,

a trecut săptămâna, e vine

Am fost și suntem milioane
Și români mai suntem, încă,
Dar de ce, te-ntreb, Ioane,
Hoții - pâinea - ne-o mănâncă?

Am fost și suntem milioane
În această vatră strâmtă,
Dar de ce, te-ntreb, Ioane,
Nu-i luăm pe hoți la trântă?

Am fost și suntem milioan

Blog 74

SOLITUDINE- pictură

E-o ploaie de aur de sus din înalt
Pe-a lacului undă e-o mov feerie
Iar cerul, albastru închis de cobalt
Beţie de muzică în roz reverie.

Tovarăş mi-e iară singurătatea
E-o linişte albă ce te-ademeneşte
Şi-s porţile-nchise, uitat

Distinşi colegi si prieteni,
Am intrat într-un nou an al vieţii.
Vă mulţumesc pentru faptul că mi-aţi fost aproape la acest eveniment.
Vă mulţumesc şi pentru mesajele care mi-au dat noi puteri de a mă lupta cu viaţa.
Oare ce este mai frumos decât să tr

    http://filosofie-si-literatura.blogspot.com/2012/01/ploaia-de-la-cotroceni.html

Ploaia de aur cade mereu
din palatul Cotroceni
peste plaiurile mioritice
duşuri aurii
se revarsă-n cascade
portocalii cu gurile căscate
înghit nestemate…

Conducătorul
ţine cu

Prin mine
umblă veşnicia
într-un infinit
cuprins
între creştet şi tălpi
mă luminez
singur
din zările capului
la apusul tălpilor
mă închin
la amurgul sufletului
când ziua
dispare
la umbra gândului
şi-adoarme eternul
din mine
visând că
luminile mor
sensurile tac
iar

începe să miroase-a primăvară

începe să miroase a primăvară,

pe glesnele copacilor mugurii respiră,

vântul trece-acasă să se culce,

soarele zâmbește printre plopi

și ca-n oglinzi de-argint

își încrucișează razele,

peste pulberea albastră a gâzelor,

mijește

 Tu, înger hoinar prin soare și vânt, 
Ce dulce-i popasul în cuibul de stele! 
Oprește-te-o clipă din zborul-avânt 
Și zboară spre mine și visele mele! 

Rămâi ! Și în taină, suav, luminează 
A nopții adâncă și grea neființă! 
Hai, ia-mă de mână, trimite-mi

Am constatat  că n-aveţi pic de milă,
Iar bunul simţ nu prea vă dă afară,
În mână ţineţi pâinea şi cuţitul
Şi aţi distrus din temelii o ţară.
  
Impozite nebune inventaţi
Şi ne pândiţi la fiecare pas,
Ne dijmuiţi şi ultimul bănuţ,
Doa

Când stelele se sting şi-adorm încet
În mine-adastă iarăşi spre popas
Un aprig dor cu iz de menuet
Din nopţi albastre luate de pripas.

Un vis răsfrînt pe buza dimineţii
Îmi înfloreşte-n colţul gurii-acum
Îi dau un şut definitiv tristeţii
Şi-o oropsesc

În această zi din viaţa ta, cred că Dumnezeu vrea ca tu să ştii …
…. că tu ai două voci cu care vorbeşti: vocea Minţii Tale şi vocea Sufletului Tău.  Aceste două voci – în permanenţă – vorbesc şi ele cu tine. Ce voce asculţi tu determină vocea cu car

la capăt de curcubeu
timpul stă de strajă infinitului
doar LUMINA...
se descompune
în secunde-culori
clipe rupte
din eternitatea soarelui
trimise pe Pământ
îmbrăcate
în IUBIRE DIVINĂ

• OGLINDA TIMPULUI

  "Atunci cand iti incepi viata ai in mana o valijoara.Pe masura ce trec anii bagajul tau, insa, se mareste...pentru ca sunt multe lucruri pe care le aduni pe parcursul drumului tau crezand ca sunt importante. La un moment dat al drumu

   
 DESTIN

"Daca fiecare dintre noi are un destin anume este greu de demonstrat, insa exista numeroase povestiri care tin sa demonstreze ca totusi fiecare dintre noi are destinul sau.

Astfel exista o povestire in care unui rege ii este ghicit viitorul

"Cautam intr-o zi, in sertarul cu vise, speranta...
Stiam ca am lasat-o undeva, insa acum era de negasit...
Undeva la usa de la intrare s-o fi lasat?
Undeva...dar unde??
Raspunsul la intrebare..nu era greu...dar cine sa se chinuie sa gandeasca...
Nu